Română | Italiano
AcasăŞtiri20181 Mai: Pelerinajul parohiilor din Emilia Romagna şi Marche la Sfânta Rita
Arhivă foto
Anul: 2018 » Eveniment: Liturghia de nou început a doi dintre fiii parohiei Veneţia Mestre » Titlu: 10929.jpg

Anul: 2018

Eveniment: Liturghia de nou început a doi dintre fiii parohiei Veneţia Mestre

Titlu: 10929.jpg

Ştiri

Pelerinajul parohiilor din Emilia Romagna şi Marche la Sfânta Rita

Pelerinajul parohiilor din Emilia Romagna şi Marche la Sfânta Rita

În Duminica a IV-a de după Sf. Paşti a avut loc un pelerinaj la Cascia, la care au participat următorii părinţi parohi împreună cu enoriaşii din parohiile lor: Pr. Marius Goşea cu Parohia „Sf. Andrei” din Recanati, Pr. Horea Costinaş cu Parohia „Sf. Gheorghe” din Faenza, Pr. Tiberiu Sîrbu cu Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Imola, Pr. Cristian Coste cu Parohia „sf. Nicolae” din Rimini, Pr. Mihai David cu Parohiile „Sfinţii Arh. Mihail şi Gavriil” din Forli şi „Izvorul tămăduirii” din Cesena. Enoriaşii români din această Regiune a Italiei au alergat dis de dimineaţă cu sufletul la gură la Sf. Rita pentru a-i cere mijlocirea în rugăciunile lor de mulţumire, de cerere şi de laudă către Dumnezeu. A fost o ocazie deosebită de purificare sufletească prin Sfânta Mărturisire precum şi de mare bucurie prin Sfânta Împărtăşanie.
În drum spre mănăstire, enoriaşii au ascultat despre viaţa Sfintei Rita. La Sfânta Liturghie, după proclamarea Sfintei Evanghelii, Pr. Mihai în cuvântul său de învăţătură ne-a adus aminte că „Evangheliile care încep cu Noaptea Sfintelor Paşti, sunt Evanghelii ale Învierii, care ne obligă să luăm atitudine faţă de ceeace suntem şi ceea ce ar trebui să fim. Isus Cristos ne spune mereu: „Îndrăzniţi, înviaţi, ridicaţi-vă”, iar astăzi se adresează celui lipit de pământ de 38 de ani la scăldătoarea Vitezda spunându-i să se ridice. Acest lucru ni se spune mereu!” a adăugat părintele. Apoi a evidenţiat faptul că „Evanghelia de azi ne atrage atenţia asupra a două păcate ce ne pândesc şi pe noi: Formalismul şi Neputinţa de a ne bucura de binele aproapelui. Formalismul merge mână în mână cu dragostea de literă lipsită de spirit, în timp ce neputinţa de a ne bucura alături de aproapele, ascunde răutate, invidie şi complex. Pentru aceasta, datori suntem noi creştinii, a recunoaşte şi a lucra binele în adevăratul lui spirit, nu doar formal, ci şi în spiritul binelui potrivit Cuvântului Domnului: „pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi”.
La încheiere, Părintele a subliniat faptul că: „bunăoară, dumneavoastră aţi venit în acest loc sfânt, ca să fiţi în ziua aceasta, mai sus decât în celelalte. Întrebarea Mântuitorului nu este fără rost: „Vrei să te faci sănătos?”. Şi noi suntem la fel ca şi cel care stătea de 38 de ani lipit de pământ şi atunci este de ajuns ce suntem? Ne simţim bine aşa? Ştim că nu ne simţim bine aşa. Oare nu vrem noi mereu altceva? Şi mai ales, pe copiii noştri nu-i vrem mai sus? Şi totuşi nu reuşim să-i ridicăm mai sus. De ce? Pentru că nu ne ridicăm pe noi! Situaţia de la Vitezda este exact situaţia noastră. Şi atunci este fără rost întrebarea: ”Vrei?”.
Acest pelerinaj a fost o ocazie de trăire a unităţii Preoţilor şi a Parohiilor, pe de o parte, iar pentru unii enoriaşi o descoperire a acestei scumpe Sfinte. Abia ajunsă la vârsta priceperii, deja la Rita se văzură semnele virtuţii care sub impulsul harului dumnezeiesc se vor dezvolta mereu în acest suflet frumos. O docilitate, o ascultare întotdeauna gata şi veselă. O mare iubire pentru retragere şi rugăciune. Un instinctiv şi foarte delicat simţ al pudorii şi o nepotolită sete de a-l cunoaşte tot mai mult pe Dumnezeu şi pe Domnul nostru Isus Cristos. Spiritul Sfânt unde găseşte suflete umilite, curate şi mortificate, acolo îşi revarsă harurile Sale. De aceea a fost atât de darnic cu Rita! Un suflet atât de înflăcărat de dragostea lui Dumnezeu era înzestrat cu daruri deosebite, era deja înaintată în sfinţenie.
Sfânta Rita a simţit întotdeauna o vie dorinţă după Patima Mântuitorului care forma tema preferată în meditaţiile sale. Şi ea dorea să fie, cel puţin în parte, însemnată cu crucea lui Cristos şi în cele din urmă Isus a voit să-i îndeplinească dorinţa. Rita îl ruga cu înfocare pe Domnul Isus să binevoiască a o face părtaşă la durerile Lui. Şi iată că un Spin, desprinzându-se din cununa Răstignitului, veni şi i se împlânta în frunte atât de adânc şi cu atâta durere, încât căzu în nesimţire, aproape moartă. Când ne gândim că Rita a purtat această rană timp de 15 ani, că a suferit dureri care îi produceau multe necazuri în timpul odihnei, că-şi purta crucea nu numai cu răbdare ci şi cu mulţumire faţă de Acela care o făcea să sufere atâta, nu se poate să nu-i admirăm statornicia, iubirea şi sacrificiul. La 22 mai 1457 sufletul ei frumos îşi luă zborul din lumea aceasta spre cer, iar „în momentul în care muri Rita – scriu cei de faţă - a fost auzit clopotul mănăstirii fără ca cineva să-l fi tras, sunând de trei ori şi e permis să credem că s-a întâmplat prin mâna îngerească. O lumină neaşteptată străluci în camera ei şi în toată mănăstirea se răspândi mirosul plăcut al unui parfum ceresc”.
Ne-am apropiat şi am îngenunchiat cu toţii la sicriul unde corpul Sfintei Rita se păstrează nestricat şi ne-am rugat cu încredere în adevăratele haruri minunate pe care această scumpă sfântă le are.
La finalul Sfintei Liturghii, părintele Mihai se adresează tuturor: „Să înviem fraţilor!, Preacucerniţi Părinţi şi iubiţii lui Cristos, să nu rămânem pe loc, să nu dăm înapoi, cu alte cuvinte, nu-ţi spune în sine şi Mântuitorului este imposibil sau absurd. Sfânta Rita, Sfânta tuturor imposibilităţilor ne îndeamnă azi să-i cerem ajutor în vieţile noastre”.
După agapa creştină am intrat să vizităm mănăstirea. Apoi ne-am întors acasă cu multă bucurie în suflete şi cu dorinţa de a răbda cu dragoste toate încercările vieţii şi de a-i mulţumi Domnului pentru crucea dată, după exemplul Sfintei Rita.
Claudia David

 

Evenimente foto legate de această ştire

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.