Română | Italiano
AcasăŞtiri201826 Iunie: Apariţie editorială: Conciliul din Ferrara – Florenţa (1438-1439). Istoria ...
Arhivă foto
Anul: 2018 » Eveniment: UDINE: Centenarul Marii Uniri 1918-2018. Expoziţia fotografică "CONTORNI DI LUCE", Octavian V. Pop » Titlu: 10747.jpg

Anul: 2018

Eveniment: UDINE: Centenarul Marii Uniri 1918-2018. Expoziţia fotografică "CONTORNI DI LUCE", Octavian V. Pop

Titlu: 10747.jpg

Ştiri

Apariţie editorială: Conciliul din Ferrara – Florenţa (1438-1439). Istoria şi ecleziologia Unirilor

Apariţie editorială: Conciliul din Ferrara – Florenţa (1438-1439). Istoria şi ecleziologia Unirilor

Conciliul de Ferrara - Firenze (1438-1439). Istoria şi Ecleziologia Unirilor este încoronarea studiilor Părintelui Vasile Alexandru Barbolovici, ce aparţine de Eparhia Greco-Catolică de Oradea (Gran Varadin), care a studiat din 1991-1997 la Bologna la Studiul Teologic "Antoniano", cât şi la Venezia, la Institutul de Studii Ecumenice "San Bernardino", între anii 1997-2001.
Rodul cercetărilor a mulţi ani în Arhivele Romane, Vieneze, Maghiare si Transilvănene, cartea, Conciliul de Ferrara - Firenze (1438-1439). Istoria şi Ecleziologia Unirilor este teza susţinută la Roma, la Pontificia Universitate "Antonianum" din Roma (16 iunie 2016), având ca şi îndrumător principal pe Prof. Roberto Giraldo O.F.M., şi în calitate de corelatori pe Academicianul Ioan Aurel Pop, Rector al Universităţii Babeş-Bolyaidin Cluj Napoca şi actualul Preşedinte al Academiei Române din Bucureşti, şi profesorul Riccardo Burigana, directorul Centrului pentru Ecumenismdin Italia al Conferinţei Episcopale Italiene (C.E.I.) şi Profesor la Institutul de Studii Ecumenice "San Bernardino" din Venezia.
Această muncă de cercetare este oferită publicului mai amplu de specialişti în Istorie şi Ecleziologie din Biserică, datorită Casei de Editura Dehoniane din Bologna. Chiar dacă această operă se referă la Unirile, a câteva părţi de Biserici ortodoxe cu Roma, nu se opreşte numai asupra lor, cât şi acelor care au avut ca model Conciliul de la Ferrara - Firenze din 1438-1439, cât şi la precedentele tentative de Unire în Transilvania, şi a altor români, începând de la Conciliul Lateran IV din 1215, şi a celui de la Lion din 1274.
Texul acestei lucrări nu ocoleşte raporturile dintre Latinii şi Grecii din Ungaria, când Principatul Transilvănean se găsea sub orbita maghiara.
În acest context sunt examinate şi Unirile dintre români şi latini, chiar dacă au avut un caracter individual.
Capitolul II, Unirea Florentină din 1439 şi consecinţele sale printre români, analizează destul de profund pregătirea Conciliului Florentin, discuţiile asupra cunoscutelor patru puncte (Filioque, Materia Euharistică, Purgator şi Primatul Pontifului Roman), confruntând două concepţii ecleziologice, adică, două lumi diferite.
Opera prezintă o anumită importanţă şi merită o consideraţie particulară, întrucât, nu se opreşte numai asupra celei mai importante Unirii, realizată între românii din Transilvania, care cu puţin timp înainte devine teritoriu austriac în secolul XVI, cât şi asupra Unirilor, având ca model Conciliul florentin, precum cea de la Brest din 1595, Uzhorod din 1646 şi a românilor din Partium, al cărui autor principal fusese Iosif de Camillis, un grec-unit. În acest capitol nu se neglijează tentativa de calvinizare sau trecerea la confesiunea luterană a "masei de români", de către Maghiari şi Germani.
Dacă Reforma avusese un efect pozitiv în viaţa culturală, în traducerea Bibliei, totuşi avea ca şi scop aceea de a elimina precum superstiţii, nu numai acele crezuri, care erau efectiv cultul icoanelor, al sfinţilor cât şi rugăciunile de sufragiu pentru cei adormiţi, patrimoniu al întregii Ortodoxii şi Catolicism.
În ceea ce priveşte Ecleziologia propriu zisă, un capitol important este dedicat Ecleziologiei Conciliului de la Firenze, cu trecere apoi la Eclesiologia „Bisericilor Surori”, peculiară la Conciliul Vatican II, şi apoi de la Balamand. În ceea ce priveşte ultimul aspect, trebuie ţinut cont, însă, de poziţia critică excesivă asupra acestui document, pregătit şi asumat de o comisie şi nu de un Conciliu, în care se prezintă istoria Bisericilor Unite, intr-o manieră nu prea pozitivă, precum Uniatismul ar fi depăşit cu totul.
Întorcându-ne la Conciliul Vatican II, se opreşte asupra anumitor documente fundamentale care, din partea catolică depăşeşte o idee monolitică despre Biserică, precum Orientalium Ecclesiarum, care vede în Bisericile Orientale adevărate Biserici, cu o ecleziologie, istorie şi soteriologie proprie.
Părintele Vasile Alexandru Barbolovici a fost în măsură, fără să cadă în polemici sterile, în a prezenta problemele caracteristice dialogului catolic – ortodox, oprindu-se nu numai asupra poziţiilor scolastice, cât mai degraba asupra faptelor, documente, care ne permit în a considera evoluţia istoriografică în ceea ce priveşte acest aspect.
Apoi, sunt fapte experimentate ce provin din bogata sa activitate pastorală cât şi a sensibilităţii sale şlefuită la Venezia, în cadrul Institutului Ecumenic, care îl poartă în a considera realitatea aşa cum se prezintă. Trebuie depăşit conceptul teritorial, sau cel puţin, în a nu se ascunde în spatele lui, cât în a înfrunta un colocviu senin cu fraţii care nu sunt în deplină Comuniune cu Roma, lăsând deoparte, anumite luări de poziţii.
El afirmă: „Un alt motiv pentru a schimba şi a înţelege pentru a nu fi concurenţi, ci fraţi, este noul context care ne vede pe toţi împreună în aceleaşi teritorii. Dincolo de diversităţile rituale şi a tradiţiilor, avem aceeaşi misiune de a predica Evanghelie şi de a construi o lume în care să predomine pacea şi justiţia. De cât timp vom avea nevoie să învăţăm şi să trăim în pace? Nu doresc să aprofundez aici acest discurs, ci numai în a invita a lua în serios situaţia societăţii noastre şi cum se formează ea într-o mare promiscuitate şi mobilitate, unde mulţi parametri saltă, pe care i-am moştenit de la istorie. Lăsând la o parte marea ofertă a religiilor, creştinii, tot mai frecvent şi în mod inevitabil se găsesc în a alege între diferite tradiţii şi biserici. Ce trebuie să facem? Pentru mine unica soluţie este aceea de a găsi împreuna un răspuns în respectul libertăţii de conştiinţă şi a tuturor tradiţiilor. Toţi avem nevoie să ne împăcăm, nu numai greco-catolicii şi ortodoxii şi acest lucru îl vom putea face când vom înceta să fim mereu în apărarea drepturilor şi a prerogrativelor noastre, vom privi spre viitor pe care va trebui să-l construim împreună”, (p. 300).
Cartea Părintelui Vasile Alexandru Barbolovici, ne dorim să fie un text de referinţă pentru studioşii care vor vrea să în frunte „spinoasa problemă a Uniatismului”, întrucât prezintă geneza istorică a faptelor, dincolo de a considera personajele fundamentale, precum, de exemplu cea a episcopului Gheorghe Movilă, mitropolit de Iaşi, a anumitor oameni care au ştiut să ne transmită o sinteză echilibrată, fără a cădea în polemici, care oricum nu au rezolvat şi nu va rezolva raporturile dinte Biserici şi a credincioşilor lor.
Cartea va fi disponibilă în librăriile dehoniene, începând de joi 28 iunie, sau on line pe link-ul: https://www.dehoniane.it/9788810217016-il-concilio-di-ferrara-firenze-1438-1439
          
Traducere în limba română: pr. dr. Vasile Alexandru Barbolovici
Prof. Giuseppe Munarini

 

Evenimente foto legate de această ştire

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.