Ştiri

Duminica aceasta a fost cu adevărat încărcată de emoţie, bucurie, nostalgie, recunoştinţă şi speranţă, căci doi dintre fiii parohiei Sfântul Rochus din Mestre au salutat cu mult drag comunitatea, mulţumind pentru toată dragostea primită în decursul anilor în care comunitatea păstorită de pr. Vasile Barbolovici. Biserica le-a fost casă spirituală şi loc de slujire, unuia ipodiaconală şi celuilalt ca şi cantor şi om de nădejde.

M-am bucurat mult să văd cum în ochii oamenilor se citea mândria dar şi surpriza de a avea o Sf. Liturghie slujită ca protos de cel ce până mai ieri era ipodiconul comunităţii. Nici mie nu îmi venea să cred că slujesc alături de pr. Vasile cel care prin statura sa pastorală cu adevărat impunătoare ar avea în ochii mei unicul drept la a conduce slujirea liturgică, şi totuşi noului hirotonit îi revine cinstea aceasta spre a putea împărtăşi oamenilor prospeţimea harului primit.

Bucuria mi-a fost şi mai mare ştiind că nu este doar “liturghia mea” ci este a noastră, a tuturor, dar mai ales a domnului Avraam şi a soţiei sale care pregătindu-se de reîntoarcerea în România. Să slujeşti cu domnul Avraam ca şi cantor nu e oricum, este tare frumos, realmente o binecuvântare pentru că dânsul este un om al rugăciunii. Aceasta este valabil şi pentru ceilalţi credincioşi ai parohiei. Faptul de ai simţi pe cei cu care te rogi, pe credincioşi ca o adevărată familie e un mare dar. Oamenii vin la slujbă pentru a participa prin cânt şi rugă, ei nu sunt doar un număr care umple biserica ci sunt fraţi şi surori cu care te poţi urca pe Golgota Jertfei lui Hristos, trăită în Liturghie.

În predică am subliniat noutatea Vestei Celei bune a Domnului Hristos care nu vine să dea legi ci vine să ne învieze din sicriul păcatelor noastre, din umanitatea noastră căzută şi deznădăjduită. Când ieşim din biserică trebuie să înţelegem că am fost iertaţi, înnoiţi, vindecaţi, spălaţi, sfinţiţi prin Cuvânt şi prin Euharistie, prin binecuvântările preotului şi prin împreuna slujire. Să lăsăm trecutul la piciorele Crucii lui Hristos şi în fiecare Duminică să pornim din nou la drum, plini de putere şi de sfântă veselie duhovnicească.

La finalul slujbei domnul Avraam şi soţia sa a primit o frumoasă şi preţioasă icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Isus, ca dar şi amintire de la comunitate. Sfinţirea icoanei şi binecuvântarea mea ca nou hirotonit însoţită de iconiţa de primiţie au fost încă un semn al bogăţiei spirituale din această Duminică.

Agapa frăţească ne-a arătat încă o dată cât e de bine când fraţii şi surorile se adună spre a trăi bucuria în Hristos, bucuria credinţei şi a frumoaselor noastre tradiţii.

Mărire lui Dumnezeu pentru toate!