Română | Italiano
AcasăŞtiri201825 Decembrie: Pastorala Preafericirii Sale Cardinal Lucian la Sărbătoarea Naşterii ...
Arhivă foto
Anul: 2019 » Eveniment: Chemaţi să intrăm în împărăţia cea veşnică a iubirii lui Dumnezeu » Titlu: 11105.jpg

Anul: 2019

Eveniment: Chemaţi să intrăm în împărăţia cea veşnică a iubirii lui Dumnezeu

Titlu: 11105.jpg

Ştiri

Pastorala Preafericirii Sale Cardinal Lucian la Sărbătoarea Naşterii Domnului 2018

Pastorala Preafericirii Sale Cardinal Lucian la Sărbătoarea Naşterii Domnului 2018

† Cardinal Lucian
prin harul şi mila Bunului Dumnezeu,
Arhiepiscop şi Mitropolit
al Arhieparhiei de Alba Iulia şi Făgăraş,
Arhiepiscop Major
al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică,
în deplină comuniune de credinţă
cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei
Onoratului cler împreună slujitor,
cuvioşilor călugări şi călugăriţe,
iubiţilor credincioşi greco-catolici
şi tuturor creştinilor iubitori de Dumnezeu
          
Iubiţi credincioşi,
De-a lungul celor două milenii, Biserica continuă să vestească cu bucurie naşterea lui Cristos, Cel care a venit să aducă mântuire şi pace oamenilor: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Lc 2,14). Este un dar, cel al Crăciunului, care rămâne singura certitudine a existenţei omenirii: Dumnezeu îi iubeşte pe oameni şi doreşte să le dăruiască pacea Sa. Acest adevăr se confruntă de multe ori cu încercările şi ispitele prin care credinţa noastră trece, precum şi cu întrebările ce bântuie existenţa umană, legate de suferinţă, de răul prezent în lume şi, în sfârşit, de moartea ce pune capăt efemerei noastre treceri prin această Vale de lacrimi. În noaptea sfântă de Crăciun Dumnezeu ne răspunde într-un mod aparte: „un prunc înfăşat, culcat în iesle” (Lc 2,16). El este Mesia, Mântuitorul lumii, care ne mântuieşte prin însuşi darul vieţii Sale, prin dragostea Sa care merge până la moarte şi dincolo de ea, pentru noi.
Pe de o parte, Biserica ne invită la sărbătoare. Pe de altă parte, suntem martorii multor răsturnări de scenarii şi ai unor crize continue în societate. Cum vom putea mărturisi bucuria naşterii Mântuitorului fără a ne simţi insensibili la durerile lumii în care trăim? Cum putem împăca aceste două aspecte prezente încontinuu în viaţa noastră? Pentru noi, cei care credem în Vestea cea bună adusă de Isus Cristos, lumea cea nouă, zidirea cea nouă, omul cel nou, toate îşi au obârşia în ascultare şi în umilinţă. Omul cel vechi, călcând în picioare ascultarea faţă de Dumnezeu şi lepădându-se tocmai de acea umilinţă care îi dădea demnitate, avea nevoie să fie răscumpărat cu preţul cel mare al jertfei Fiului, înfăptuită prin ascultarea faţă de Tatăl. De aceea, de atunci şi până în veac, puntea dintre cer şi pământ poate fi reconstruită doar prin ascultare şi prin umilinţă. Convertirea continuă aşadar, a noastră şi a societăţii, de la voinţa noastră la voia Tatălui din Cer reprezintă cheia rezolvării crizelor personale şi a lumii în care trăim.
          
Iubiţi fraţi întru Cristos,
După cum bine ştim cu toţii, la crearea lumii Dumnezeu îl aşază pe om în grădina Raiului, arătându-i cărarea fericirii, prin ascultarea voinţei Sale divine. Ivirea unui alt drum arătat de şarpe atrage şi convinge făptura omenească să urmeze o direcţie care, precum toate ispitele, este doar în aparenţă bună. Curgerea istoriei mântuirii se desfăşoară astfel între semnele făgăduinţei fidele a lui Dumnezeu şi cărarea pe care poporul o are de străbătut. O cărare presărată cu greutăţi, infidelităţi, căderi şi dubii. Din fericire pentru noi, este o cale ce ajunge la sărbătoarea venirii lui Dumnezeu în lume, sub chipul unui Prunc plăpând. Este celebrarea mântuirii noastre, este semnul că Dumnezeu „Cel bătrân de zile”, Domnul cel puternic şi Împărat al Măririi, nu ne-a uitat şi nu ne-a părăsit. Venirea lui Mesia ne este prefigurată în Cântarea Cântărilor prin imagini alegorice şi simbolice: „Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte în munte” (Ct 2,8). Întruparea lui Cristos din pântecele fecioresc al Maicii Sfinte devine astfel cântec de iubire pentru noi. Cântecul celor ascunşi în valea de lacrimi şi de tristeţe ne este vestit de îngeri: „vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Cristos Domnul, în cetatea lui David” (Lc 2,10-11). Un semn se arată, o stea luminoasă străluceşte. Craii din răsărit îi simbolizează pe toţi cei ce aşteaptă în beznă lumina lui Dumnezeu iar steaua este astfel semnul trimis din Cer ce ne conduce la Fiul culcat în iesle. Drumul către Betleemul din Iudeea reprezintă calea pe care noi toţi o avem de străbătut pentru a răspunde chemării Domnului. Un drum anevoios care străbate ariditatea deşertului, un drum plin de primejdii şi de capcane, însă Pruncul Isus ne aşteaptă pentru a ne dărui coroana care se cuvine doar celui care a luptat până la sfârşit.
          
Iubiţi credincioşi,
Şi noi, precum păstorii, auzim un glas. Este glasul Bisericii, ce ne vesteşte naşterea lui Cristos. Să contemplăm această minune care se repetă în fiecare an, făcând tăcere în viaţa noastră spre a putea auzi glasul îngerilor vestitori, spre a găsi bucuria, sensul şi direcţia vieţii noastre. Taina Naşterii Mântuitorului ni se adresează în mod direct: Dumnezeu, lumină din lumină, Făcătorul a tot ceea ce există, ia trup omenesc. Cuvântul Cel Veşnic coboară între oameni, vine la ai Săi. Prăpastia neascultării şi a păcatului care îi despărţea iremediabil pe oameni de Dumnezeu este astăzi depăşită, fiindcă Dumnezeu ia asupra Sa carnea noastră omenească, firea noastră aşa cum este. Sfântul Atanasie ne spune: „Ceea ce nu este asumat de Dumnezeu nu este mântuit”. De aceea mântuirea cerea ca firea oamenilor să fie asumată nu de un intermediar oarecare, ci de însuşi Dumnezeu.
Trimiterea Fiului în lume este răspunsul lui Dumnezeu şi la vremurile tulburi pe care le trăim: frică, stres, îndoieli, nesiguranţă, fiindcă atunci când trăim bucuria Crăciunului, nici un Irod din lume nu ne mai poate speria. Ne-o spun Episcopii noştri martiri, ne-o spun preoţii, călugării, călugăriţele şi bunii noştri credincioşi care au mărturisit cu propria lor viaţa acest mare adevăr în perioada persecuţiei comuniste. Toate acestea au o rezonanţă deosebită în anul în curs 2018, an în care celebrăm Centenarul Unirii neamului românesc. Suntem mândri şi plini de recunoştinţă faţă de Bunul Dumnezeu pentru că din Biserica noastră Română Unită cu Roma, au izvorât sfinţi şi martiri care au scris cu sângele lor că sunt ai lui Cristos şi ai Unicei Sale Biserici. Cuvintele viitorului fericit Iuliu Hossu, cel dintâi purpurat al României, proclamând cu putere în Alba Iulia rezoluţiunea Adunării Naţionale prin care se pecetluia unirea pe veci a Transilvaniei cu Ţara Mamă, răsună până azi: „De acum o Românie Mare întemeiată pe dreptatea lui Dumnezeu şi pe credinţa poporului său”.
După această dreptate a lui Dumnezeu a suspinat şi suspină şi astăzi Biserica noastră, întărită de jertfa celor şapte ierarhi, pe care nădăjduim să îi contemplăm ridicaţi la cinstea altarelor în anul care vine. Ei, înveşmântaţi în haine albe, tămâiază altarul Celui Necuprins. Ei, ai căror ochi au contemplat cerul prin cruci de gratii. Ei, care primeau Trupul lui Isus în firimiturile de pâine ascunse de ochii lumii, consacrate în Liturghiile din celulele de la Sighet, de la Jilava sau de la Gherla, acolo unde, pe paie reci, îl adorau pe Divinul lor Învăţător.
Prea mulţi Irozi în zilele noastre! Prea multe uşi închise! Prea mult frig înlăuntrul nostru! Prea puţini cei care să alerge curioşi la iesle! Prea puţini cei care să se lase călăuziţi de steaua cea cerească!
Vino Tu, Pruncule Blând, în lumea noastră sfâşiată de violenţe şi de răutate! Vino în familiile noastre, în patria noastră! Ajută-ne să înţelegem că fără Tine nu putem face nimic. Ajută-ne să înţelegem că doar Ţie trebuie „să se plece tot genunchiul” (Fil 2, 10), şi doar alături de Tine nu suntem niciodată singuri: „Iată eu sunt cu voi, în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor” (Mt 28,19).
Dimpreună cu Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore, Preasfinţia Sa Claudiu, Vă dorim tuturor sărbători binecuvântate, cu pace şi bucurii de la Pruncul dumnezeiesc.
          
Cu binecuvântări arhiereşti,
† Cardinal Lucian
Arhiepiscop şi Mitropolit
Arhiepiscop Major
          
Dată în Blaj, la 25 Decembrie
Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Isus Cristos
Anul Domnului 2018
PF Card. Lucian

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.