Română | Italiano
AcasăŞtiri201115 Martie: Parohia Euclide - Roma în pelerinaj la Padova
Arhivă foto
Anul: 2017 » Eveniment: Prezentarea cărţii Mons. Iuliu Hossu la Oderzo (TV) » Titlu: 9644.jpg

Anul: 2017

Eveniment: Prezentarea cărţii Mons. Iuliu Hossu la Oderzo (TV)

Titlu: 9644.jpg

Ştiri

Parohia Euclide - Roma în pelerinaj la Padova

Parohia Euclide - Roma în pelerinaj la Padova

Pentru un creştin pelerinajul este un eveniment care face parte din viaţa sa de credinţă, mărturisind prin acesta că lucrarea lui Dumnezeu se face simţită atât prin intermediul slujitorilor săi, cât şi în locurile pe unde aceştia au trecut. O dată cu pelerinajul exterior, pornim pe un drum şi mai anevoios, acela spre noi înşine, spre sanctuarul sufletului nostru, pentru a ne cunoaşte tot mai profund în lumina lui Dumnezeu.
A devenit deja o tradiţie pentru credincioşii parohiei din Piaţa Euclide din Roma să meargă o dată pe an în pelerinaj la Padova, la mormântul Sfântului Anton, cel care este recunoscut de întreaga Biserică drept un mare făcător de minuni. Deşi un sfânt aparţinător tradiţiei occidentale, Sfântul Anton de Padova prin simplitatea şi disponibilitatea sa ştie să îndrepte pe toţi oamenii de bunăvoinţă, către dragostea Domnului Isus Cristos. Îmi răsună în minte o veche cântare adresată sfântului, compusă de franciscanul Giuliano da Spira († 1250), intitulată Si quaeris miracula (Dacă ai nevoie de minuni): «Ştim că rugăciunea lui e plăcută Domnului/Mari şi mici, femei, bărbaţi sunt de dânsul ajutaţi».
           În seara zilei de 12 martie 2011 am plecat cu autocarul spre Padova. Entuziasmul momentului se îmbina cu disponibilitatea noastră de a fi mai aproape de Domnul, în rugăciune, în ascultarea cuvântului, dar şi în silenţiu. Părintele Serafim a fost însoţit de Părintele Anton Cioba şi de un grup de seminarişti de la Colegiul Pontifical Pio Romeno din Roma. Nu după multă vreme de la plecarea noastră, s-a celebrat Vecernia primei duminici din Postul Mare. Această duminică - cunoscută sub numele de Duminica Ortodoxiei sau a Dreptei Credinţe - sărbătoreşte în mod deosebit restabilirea cultului icoanelor în Imperiul Bizantin, o dată cu convocarea Conciliului Ecumenic al VII-lea de la Niceea, în anul 787.
          Au urmat momente de cunoaştere mai îndeaproape a vieţii Sfântului Anton şi a minunilor sale cele mai vestite, de exemplu aceea petrecută la Rimini, când locuitorii oraşului nu au dorit să asculte învăţătura sa, iar el a plecat pe malul mării şi a chemat peştii să asculte ei în locul celor necredincioşi Cuvântul lui Dumnezeu. O altă minune a fost aceea în care Sfântul a ruşinat necredinţa unui eretic prin aceea că măgarul său s-a închinat înaintea Sfântului Sacrament purtat în procesiune. Dacă acestea pot fi puncte de plecare în a contura pentru o clipă viaţa pământească a Sfântului Anton, oare câte minuni petrecute în viaţa noastră nu s-au întâmplat prin mijlocirea lui? O ştim doar noi şi Domnul.
          Ajunşi dis de dimineaţă la Padova ne-am îndreptat spre Basilica del Santo, unde într-o capelă de-a mănăstirii am participat la liturghia celebrată de Părintele Serafim ,si parintele Anton : o liturghie de mulţumire pentru că Domnul ne-a învrednicit să mergem în acest pelerinaj. Totodată lectura din Apostolul duminicii ne încuraja să credem tot mai mult, în ciuda dificultăţilor noastre, luându-i ca exemplu pe drepţii Vechiului Testament, care «prin credinţă au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmaşilor pe fugă…» (Evr 11, 33-34)
Cinstea ce i-am adus-o Sfântului Anton a fost tocmai momentul de închinare la mormântul său, îmbinat cu intenţiile noastre de rugăciune cele mai profunde. Curajul de a cere cu credinţă l-am găsit şi în mulţimea plăcuţelor de mulţumire ce se găseau lângă mormântul său, aşa-numitele ex-voto-uri, realităţi vizibile a unei lucrări tainice a lui Dumnezeu, mijlocită de Sfântul Anton în viaţa atâtor oameni. Un moment demn de luat în seamă a fost acela în care am avut ocazia să vizionăm o proiecţie legată de viaţa Sfântului Anton, de locurile prin care a trecut, de minunile sale cele mai cunoscute, ba chiar să putem avea o reconstituire a fizionomiei sale pe baza osemintelor din bazilică.
Bucuria mare a fost ,cand in jur de ora 9,30, pe coridorul manastirii cand serviam micul dejun , vine Prea Sfintitul Alexandru Mesian si ramane bucuros ca se intalneste din nou cu multi credinciosi pe care ia vazut la Sfanta Biserica din Piata Euclide ,a vorbit cu dansii, ia binecuvantat si a facut si fotografii cu multi dintre ei.
Punctul culminant al pelerinajului nostru a fost Sfânta Liturghie de la 12, în Basilica del Santo, alături de celelalte comunităţi româneşti din Nordul Italiei. Slujba a fost celebrată în limba română, la altarul principal al bazilicii, de către Preasfinţitul Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj. Răspunsurile la liturghie au fost date de grupul de seminarişti de la Colegiul Pontifical Pio Romeno din Roma veniţi în pelerinaj cu credincioşii parohiei din Piaţa Euclide.
După terminarea Sfintei Liturghii, a urmat o agapă frăţească nu departe de bazilică, după care ne-am îndreptat spre autocarul care ne ducea la Roma. La întoarcere am avut ocazia să ascultăm diferite impresii ale credincioşilor, «având împrejurul nostru atâta nor de mărturii» (Evr 12, 1a) pe care sfinţii ni le-au dat.
Andrei Roman

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.