Română | Italiano
AcasăŞtiri20197 Martie: Pelerinaj înŢara Sfântă
Arhivă foto
Anul: 2019 » Eveniment: Pelerinaj înŢara Sfântă » Titlu: 11227.jpg

Anul: 2019

Eveniment: Pelerinaj înŢara Sfântă

Titlu: 11227.jpg

Ştiri

Pelerinaj înŢara Sfântă

Pelerinaj înŢara Sfântă

Mulţumim Bunului Dumnezeu şi Maicii Sfinte că am ajuns cu bucurie să păşim pe urmele Mântuitorului în Ţara Sfântă şi am fost găzduiţi la casa nouă a pelerinilor a Bisericii din Betleem. Betleeem – locul naşterii lui Isus - înseamnă “Casa Pâinii” şi este situat la 8 km de Ierusalim. În perioada 23-28 februarie enoriaşi ai Parohiilor “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Forli şi „Izvorul Tămăduirii” din Cesena împreună cu credincioşi din Livorno, Rimini şi Roma au participat la un pelerinaj în Ţara Sfântă, . Îndrumătorii spirituali ai grupului de pelerini au fost pr. Vasile Orghici, pr. Cristian Coste şi pr. Mihai David.
Prima zi am vizitat Ein Karem, locul naşterii Sfântului Ioan Botezătorul Înaintemergătorul Domnului.
A doua zi am poposit pe Muntele Fericirilor unde Isus a dat Legea morală a Noului Testament; la Biserica Primatului Sfântului Petru, la ruinele casei Sfântului Petru unde a avut loc vindecarea soacrei şi a slăbănogului; la Templul din Capernaum de unde Isus a început propovăduirea şi a săvârşit o serie de minuni. Am făcut o croazieră pe Marea Galileii - cunoscută ca Marea Tiberiadei sau Lacul Ghenizaret – unde Mântuitorul i-a chemat la propovăduire pe Andrei şi pe fratele său Simon Petru, fiii lui Iona şi pe malul căreia a avut loc înmulţirea miraculoasă a pâinii şi a peştilor (Mt. 4, 19-20). Această mare are o încărcătură spirituală deosebită. Pe această mare Fiul Omului a mers ca pe uscat, arătându-şi dumnezeirea şi umanitatea deopotrivă (Mt. 14, 24-33). Am ajuns la Cana Galilei unde Isus a săvârşit prima minune prefăcând apa în vin şi a întemeiat Cununia ca Taină binecuvântată de Dumnezeu. Am vizitat Bazilica „Bunei Vestiri” din Nazaret.
În cea de-a treia zi ne-am îndreptat spre Muntele Sionului unde îşi are originea nucleul actualului oraş Ierusalim (care derivă din rădăcinile „ur” adică înălţime, munte şi „shlm” adică pace), deci munte (apoi oraş) al păcii. Ierusalimul este locul simbol al celor trei religii monoteiste: pentru evrei este locul primului Templu, pentru musulmani este locul unde s-a urcat la cer Profetul Mahomed, iar pentru creştini este centrul creştinismului deoarece Isus a fost de multe ori în Templu, aici a predicat, a săvârşit nenumărate minuni, a fot răstignit şi a înviat a treia zi. Am văzut Poarta Damascului, Piaţa arabă, Zidurile Ierusalimului, Poarta Regelui Irod, Spianata Moscheelor, Moschea lui Omar cu cupola aurită, Poarta pe care a intrat Isus în Ierusalim în Duminica Floriilor. Cu 20 de ani înainte de naşterea lui Isus, Irod a început să renoveze Templul, folosind un zid masiv de susţinere. După distrugerea templului în anul 70 d.C., au mai rămas doar zidurile de susţinere. În prezent evreii se roagă la zidul care a fost cel mai apropiat de Sfânta Sfintelor. Am păşit cu evlavie şi emoţie în locul unde s-a aflat foişorul sau cenaclul, camera de sus unde Isus a luat Utima Cină (Cina cea de Taină) împreună cu ucenicii săi instituind Euharistia; tot aici Isus a spălat picioarele ucenicilor şi s-a arătat ucenicilor după Înviere, aici fost locuinţa Maicii Domnului după Înălţare şi a coborât Spiritul Sfânt la Cincizecime, aşadar aici a luat naştere prima biserică; ne-am rugat în Biserica dedicată „Adormirii Maicii Domnului”; am vizitat mormântul regelui David. Ne-am întors la Betleem şi am păşit cu emoţie în grota Naşterii Pruncului Isus.
În următoarea zi am străbătul Deşertul lui Iuda, am participat la Sfânta Liturghie în Deşertul Iudeii din Cisiordania, în Canionul stâncos Wadi Qelt – un spectacol al naturii unde de află Mănăstirea Sfântului Gheorghe din secolul al IV-lea. Am reînnoit promisiunilor de la Botez şi am cântat troparul Botezului Domnului la Râul Iordanului. După vizita la săpăturile arheologice de la Qumran, am poposit pe ţărmul Mării Moarte şi în cele din urmă am ajuns la Ierihon – „ţara” fructelor. Am încheiat ziua cu vizita nocturnă a Ierusalimului.
În cea de-a cincea zi am parcurs în reculegere Drumul Crucii – Via Dolorosa – pe urmele Mântuitorului. Calea pe care Cristos a parcurs-o din pretoriul lui Pilat până la locul Răstignirii cuprinde opriri legate de întâmplări trăite de Isus pe acest drum. Am ajuns încărcaţi de emoţie pe Muntele Golgota - locul răstignirii Mântuitorului – am îngenuncheat cu evlavie sub Sfânta Masă sub care se află locul unde a fost înfiptă Sfânta Cruce – Lemnul cel de Viaţă făcător. În rugăciune, în linişte şi reculegere am coborât la Piatra Ungerii unde a fost uns cu miruri Trupul Domnului înainte de a fi pus în Mormânt. Am ajuns în locul cel mai Sfânt de pe pământ, cel mai însemnat pentru întreaga creştinătate: Mormântul Domnului – Biserica Învierii. Cele câteva clipe cât îţi este îngăduit să rămâi înăuntru sunt clipe atât de intense încât ai vrea să nu se sfârşească niciodată; am simţit în inimă o adiere de fericire ce vine dintr-o altă lume. Ne-am oprit la Biserica Înălţării Domnului unde Maica Sfântă şi Apostolii l-au văzut pe Domnul înălţându-se la cer, aici se află lespedea ce are imprimată pe ea urma piciorului Domnului, amprentă lăsată în clipa în care se înălţa. Apoi am vizitat Biserica „Pater Noster”, unde pe pereţii curţii bisericii se află plachete din faianţă pe care e scrisă rugăciunea „Tatăl Nostru” în peste 160 de limbi şi dialecte (inclusiv limba română). În centrul curţii se află grota în care Domnul a rostit această rugăciune. Potrivit tradiţiei în primele 6 secole după Cristos în această grotă au fost îngropaţi Patriarhii Ierusalimului. Am intrat în Grădina Ghetsimani unde Isus a petrecut împreună cu ucenicii săi ultimele ceasuri înainte de a fi prins, iar apoi în Biserica Agoniei sau Biserica tuturor naţiunilor în faţa Altarului am găsit Stânca agoniei pe care Isus a stat şi s-a rugat cu lacrimi de sânge în noaptea premergătoare prinderii Lui.
În ultima zi, în drum spre Tel Aviv, am poposit la Biserica din Emaus şi am cântat cu bucurie în suflete Troparul Învierii. Ceea ce rămâne esenţial între plecare şi sosire este experienţa de a fi pe cale. Oriunde ne-am afla şi pe orice drum am călători, prezenţa lui Cristos cel Înviat ne primeneşte rostul de a fi pe cale spre ospăţul Împărăţiei.
Mulţumim lui Dumnezeu că am avut prilejul de a participa zilnic la Sfânta Liturghie în aceste locuri sfinte, dobândind binecuvântări cereşti deosebite.
Pelerinajul a fost o pocăinţă pentru păcatele noastre prin Sfânta Spovadă unde mila lui Dumnezeu biruit ca şi pe Cruce (aproape toţi pelerinii s-au spovedit). Acest pelerinaj a fost o înnoire şi îmbogăţire a vieţii spirituale, devenind izvor de bucurie sfântă, de iubire şi iluminare interioară.
În Duminica „Înfricoşătoarei judecăţi”, grupul de pelerini au participat la Sfânta Liturghie mărturisind cu bucurie trăirile din perlerinajul în Ţara Sfântă. La sfârşitul Sfintei Liturghii, după reînnoirea promisiunilor de la botez şi a Crezului părintele Mihai ne-a stropit cu apă din Iordan.
Copiii din parohie au prezentat un recital dedicat Mărţişorului anunţând sosirea primăverii, după care, părintele a oferit copiilor un Mărţişor - simbol al primăverii, iar ei la rândul lor, tuturor domnişoarelor şi doamnelor din parohie.
Claudia David

 

Evenimente foto legate de această ştire

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.