Ştiri

Învierea Domnului este redobândirea bucuriei de a trăi sub acţiunea spiritului (Galateni 5,22) pentru a aprecia frumuseţea normalităţii vieţii, pe care se edifică evenimentele speciale.

La Udine, capitala zonei Friuli, românii au venit acum 15-20 de ani din România şi din alte oraşe mari ale Italiei pentru a fi mai aproape de Ţara de origine, pentru un un trai mai bun, din punct de vedere material, social şi civil. Mulţi Îl întâlnesc pe Dumnezeu chiar aici, unde mai puţin se aşteptau.

Cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, Învierea Domnului sau Sfintele Paşti, este un moment de har care răscoleşte şi uimeşte sufletul românului în mod special.

La Paşti fiecare işi propune să fie mai bun şi mai aproape de Dumnezeu pentru tot parcursul anului, dorind să dea atenţie sufletului, care în agitaţia vieţii moderne este încătuşat şi blocat prin indiferenţă, prin stres şi lipsa unei rânduieli sănătoase care să ne face să fim bucuroşi şi veseli, indiferent de încercări.

Anul acesta am ales tema “frumuseţea normalităţii”, pentru a medita împreună asupra acestui aspect.

Fiecare se poate întreba cât de frumoasă şi de importantă este normalitatea în viaţa sa, în contextul lumii actuale?

Necazul, boala, nevoia urgentă ne aduc imediat aminte că nu suntem făuritorii propriei vieţi. Troparul Învierii “Hristos a înviat din morţi…” îi aduce şi pe românii din Friuli în starea de bucurie pascală.

Cuvântul lui Dumnezeu în special, apoi Lumina, tămâia, Crucea, agheazma, mirul, icoanele şi limbajul liturgic, deşi complicat la început, mai apoi prind contur în viaţa noastră. Ne lasăm atraşi în sfera Dumnezeului iubirii şi dorim din tot sufletul să devenim mai buni, mai răbdători, mai religioşi, mai harnici, mai sfinţi, mai aproape unii de alţii... bineînţeles nu fără sacrificii şi efort îndelungat.

Toate acestea se realizează prin fidelitate şi constanţă, puţin câte puţin, dar în fiecare zi (rugăciunea), în fiecare săptămână (Sf. Liturghie), în fiecare an (marile Sărbători: cele 12 Praznice împărăteşti).

Învierea Domnului este punctul de plecare şi punctul de sosire al credinţei noastre.

La Udine, într-un oraş occidental modern, prinşi în parte de stilul vieţii mondene, continuăm cu bucuria omului credincios care este într-o continuă căutare, dar şi într-o continuă manifestare a propriei credinţe spre lauda lui Dumnezeu.