Ştiri

Joi, 30 ianuarie, la ora 21.00, în sala sediului Jurnalul "Il Tirreno", a fost prezentată noua carte a lui Vannino Chiti: „Religii şi provocări ale viitorului”.

Autorul e renumit prin deontologia sa profesională: studios, filozof, om politic, vicepreşedinte al Senatului şi ministru în guvernul Prodi, precum şi două legislaturi în calitate de guvernator al Toscanei. A dedicat o serie de studii şi implicaţii mişcării catolice în ceea ce priveşte cooperarea şi edificarea dialogul intereligios.

La evenimentul de la Livorno, a avut ca şi invitaţi de seama, pe Guido Guastalla de la Asociaţia Creştină Evreiască din Livorno şi Roberto Pullwill, de la Cooperativa Credit a lui Castagneto Carducci, a participat de asemenea, Vittorio Robiati Bendaud, coordonatorul Tribunalului Rabinic din Centrul/Nordul Italiei; Imamul din Firenţe Ezzedin Elzir şi reprezentantul Cedomei Andrea Zargani. Mauro Zucchelli, jurnalist la "Il Tirreno", care a moderat dezbaterea.

În cadrul prezentării cărţii au fost discutate şi analizate o serie de teme şi probleme din timpul nostru şi al viitorul apropiat, care s-au născut odată cu revoluţia digitală şi care implică indivizi şi societatea în ansamblu. Relaţiile dintre tehnologiile digitale şi putere, dintre economie, mediu şi globalizare, dintre democraţie, sisteme politice, drepturi şi obligaţii, dintre Statul laic şi „sistemele etice”, au schimbat complet paradigma socio-culturală contemporană. Umanitatea, astăzi e mai fragilă ca niciodată, urmează să intre într-o nouă şi neaşteptată eră a evoluţiei sale. Aşa cum afirma Papa Francesc :” Ceea ce trăim azi nu este pur şi simplu o eră de schimbări, ci o schimbare a erei. Prin urmare, ne aflăm într-unul din acele momente în care schimbările nu mai sunt liniare, ci epocale; ele constituie alegeri care transformă rapid modul de a trăi, relaţiona, comunica şi elabora gândirea, de a relaţiona între generaţiile umane şi de a înţelege şi de a trăi credinţa şi ştiinţa", a spus Papa într-un discurs al său".

Astfel, pentru Vannino Chiti şi reprezentanţi diferitelor confesiuni prezenţi la eveniment, au concordat nevoia de un nou umanism. Un umanism capabil de intersectare, de interacţiune şi de intercomunicabilitate la noile exigenţe ale posmodernităţii. Indispensabilitatea imperativă a contribuţiei tuturor confesionalităţilor în construirea dialogului intereligios. Pentru Chiti şi interlocutorii săi calea de urmat este cea a dialogului.

Autorul cărţii sublineaza faptul că; ”credinţa în Occident este personalizată şi este adesea trăită ca şi cum nu ar aparţine unei Biserici, ci unei tradiţii care trebuie protejate împotriva „invaziilor”, luând astfel o dimensiune identitară, culturală şi particulară".

Ca urmare, el propune în schimb un model divers, un umanism deschis, solidar, tolerant, capabil de împărtăşirea valorilor comune, a ceea ce ne uneşte, "a realiza o etică universală comună, pentru a construi împreună un mod de mântuire spirituală şi materială a planetei".

"Doar cunoştinţele reciproce pot stabili o convieţuire democratică îmbogăţită prin contribuţia de înţelegere, dorinţa de pace, deschiderea către viitor”.

În mod contradictoriu, pentru Robiati Bendaud, ideea propusă de Chieti întimpinâ o mare dificultate în a o urma şi realiza: „Modelele etice”, laice şi religioase, au întotdeauna o pretenţie de universalitate, adică de a fi valabile pentru fiecare individ în permanenţă. Şi acest lucru este valabil şi pentru diferitele confesiuni care, în confruntarea reciprocă, trebuie, prin urmare, „să facă un pas înapoi”. Prin urmare, nu vă gândiţi la dictatele credinţei cuiva ca imperative”.

"Doar acceptând ceea ce este comun şi confruntându-ne reciproc în mod paşnic acolo unde apar conflicte, putem construi un sistem de valori care să poată fi împărtăşit de toţi, autentic în mod universal. Aceasta este cu adevărat o mare provocare pentru viitor”.

Printre cei care au intervenit la finalul dezbaterii, a fost şi subsemnatul, părintele Vasile Orghici, paroh al parohiei greco-catolice din Livorno, invitat la eveniment, a subliniat aspectul neconstructiv şi involutiv al Confesiunilor închise la noile exigente şi provocări. Un nou umanism se poate clădi numai prin deschidere şi reciprocitate din partea tuturor. Altfel e de neconceput crearea unui nou umanism demn de om, fără o deschidere şi o colaborare reciprocă interconfesională. Dialogul şi raportul intereligios fară doar si poate, pot instaura şi dezvolta o spiritualitate universală reală şi impărtăşită de toţi, numai dacă se are în vedere binele comun şi promovarea demnităţii persoanei umane. Ioan Paul II, a concentrat tot pontificatul său în acest scop, al promovării demnităţii umane. De asemenea, Papa Francisc investeşte toate energiile sale in vederea realizarii unei fraternităţi universale.

Migraţiile şi reţelele de informaţii au apropiat lumea, culturile şi credinţele care erau cândva prea departe şi duşmane. Acest lucru ne oferă, în ciuda multor tensiuni şi preocupari o mare oportunitate. Umanitatea ne provoacă şi ne interpelează astăzi, care este mesajul şi contribuţia religiilor contemporane la dezvoltarea civilizaţiei postmoderne? Personal, presupun că fiecare religie are ca fundament porunca iubirii: ”De a iubi pe Dumnezeu şi în a doua parte pe aproapele ca sine însuşi”. De pe acest fundament sacru se poate reconstrui un umanism la înălţimea vocaţiei sale umane.