Română | Italiano
AcasăŞtiri202013 Aprilie: Scrisoare Pastorală la Sărbătoarea Învierii Domnului a Preafericitului ...
Arhivă foto
Anul: 2020 » Eveniment: Hirotonirea PS Cristian Dumitru Crişan şi a PS Călin Ioan Bot » Titlu: 11673.jpg

Anul: 2020

Eveniment: Hirotonirea PS Cristian Dumitru Crişan şi a PS Călin Ioan Bot

Titlu: 11673.jpg

Ştiri

Scrisoare Pastorală la Sărbătoarea Învierii Domnului a Preafericitului Părinte Cardinal Lucian, Arhiepiscop şi Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia şi Făgăraş – Blaj, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică

Scrisoare Pastorală la Sărbătoarea Învierii Domnului a Preafericitului Părinte Cardinal Lucian, Arhiepiscop şi Mitropolit  al Arhieparhiei de Alba Iulia şi Făgăraş – Blaj, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică

Onoratului cler împreună slujitor,
cuvioşilor călugări şi călugăriţe,
iubiţilor credincioşi greco-catolici
şi tuturor creştinilor iubitori de Dumnezeu
          
Iubiţi credincioşi,
În noaptea trecută am auzit cu toţii chemarea Bisericii, chemarea lui Dumnezeu: „Veniţi să luaţi lumină”. În întuneric, în beznă, a răsunat în bisericile şi în capelele noastre această chemare tainică în care se sintetizează nu doar viaţa de creştin, ci însăşi existenţa fiecărei fiinţe umane, mai ales în zilele de îngrijorare pe care le trăim. Adesea viaţa noastră pare a fi înveşmântată în întuneric, în ştiri care mai de care mai catastrofice, în scenarii apocaliptice care ne înfricoşează şi care nu fac decât să ne amintească faptul că suntem praf şi ţărână. Şi că viaţa şi salvarea noastră depind în întregime de circumstanţe şi de situaţii pe care nu le putem întru totul controla. Dar care ne plasează la locul just în faţa lui Dumnezeu: „Fii milostiv mie păcătosului”, sau după cum repetăm mereu la Dumnezeiasca Liturghie: „Doamne, îndură-te spre noi”. Fiindcă noi creştinii ştim că tot ceea ce ni se întâmplă, se întâmplă ori cu permisiunea, ori cu voinţa lui Dumnezeu.
Paştele încep cu un mormânt, cu o căutare, cu un glas de înger. Cu trei personaje având abordări diferite, cu trei atitudini în care ne regăsim cu toţii. Cea dintâi este Maria Magdalena, cea care ne învaţă cum trebuie să iubim: plină de afecţiune faţă de Cel care a mântuit-o, aleargă la mormânt pentru a-i aduce un ultim omagiu. Găseşte mormântul gol, şi aleargă spre a-i înştiinţa pe ucenici. Doi dintre ei, printre care Petru, aleargă spre mormânt. Petru intră cel dintâi, şi vede mormântul gol şi giulgiurile de înmormântare înfăşurate. Aproape că e surprins că trupul Celui mort nu mai este acolo. Celălalt, Ioan, „a văzut şi a crezut” (In 20,8).
          
Iubiţi fraţi întru Cristos,
Ce putem învăţa noi astăzi, creştini greco-catolici, din modul celor trei personaje de a se raporta la faptul Învierii? Şi noi adesea suntem descurajaţi când vedem mormintegoale. Trăim nemulţumiţi pentru că suntem excluşi şi marginalizaţi într-o cultură şi într-o societate care ne ignoră. Nu ne mai regăsim în Biserica şi în lumea de astăzi, pe care le-am dori adaptate capriciilor şi dioptriilor noastre. Suntem convinşi, precum Maria din Magdala, că cineva ne-a răpit scopul şi izvorul bucuriei şi al speranţei noastre, şi căutăm mereu vinovatul. Nici noi „nu ştim unde L-au pus”. Sau suntem precum Petru: alergăm neîncrezători, prea alipiţi de propriile siguranţe, privim mormântul gol, giulgiurile înfăşurate, şi parcă nu ne vine să credem. În schimb, ucenicul cel iubit este singurul care dă o interpretare absenţei cadavrului. El vede şi crede. Ce anume crede? Înainte de a crede, îşi aminteşte că „Isus trebuia să învieze din morţi” (In 20,9). Această aducere aminte a Cuvântului Învăţătorului îl face să creadă.
Mergem adesea şi noi să cercetăm mormântul unei Biserici ucise, îngropate, şi pecetluită cu o lespede mare pentru ca nimeni să nu mai aibă acces. Şi putem avea şi noi trei atitudini: da, am iubit această Biserică, dar acum ea a murit, a fost furată, şi nu ştim unde să o mai regăsim. Sau contemplăm uimiţi semnele absenţei gloriei sale de odinioară, motiv pentru care suntem neîncrezători, suntem excesiv de prudenţi, ne întrebăm: oare chiar aşa să fie? Sau, în schimb, precum ucenicul iubit, Ioan, putem vedea semnele pătimirii şi ale îngropării, şi să ne amintim de Cuvântul care ni s-a rostit: „a treia zi voi învia”. Credem că Biserica lui Cristos, dacă este adevărata Lui Mireasă, nu va fi niciodată abandonată de Mirele Ei. Credem că la nunta Mirelui vom fi chemaţi să luminăm calea cu candelele aprinse.Am trăit acest fapt,în mod simbolic, acum câteva luni, când pentru prima dată un Papă a păşit pe pământul Blajului şi a recunoscut jertfa pecetluită cu sânge a martirilor noştri, rostind în faţa lumii întregi: „Aici, la Blaj, pământ de martiriu, de libertate şi milostivire, vă aduc omagiul meu vouă, fii ai Bisericii Greco-Catolice care, de trei secole, daţi mărturie, cu ardoare apostolică, despre credinţa voastră”.
Cristos este prezent astăzi în lumea noastră, în satele şi în oraşele noastre, în familiile şi la masa noastră, exact ca acum două milenii în casa lui Zaheu, la Betania sau la Emaus. În incertitudine şi în teama pentru sănătatea şi pentru viaţa noastră, un înger ne vorbeşte şi nouă astăzi. Şi ne spune un Cuvânt, acel Cuvânt pe care numai Dumnezeu ni-l poate transmite: „A înviat!” (Lc 24,6). Cuvântul lui Dumnezeu transmis de îngeri ne spune că nu mai suntem robi ai morţii şi ai deznădejdii, ne spune că El este viu şi că El nu îşi va abandona poporul în clipa încercării, El care prin Sângele Său l-a încătuşat pe duşmanul cel din vechime.
          
Iubiţi credincioşi,
Doar intrând şi noi în lumina Învierii vom putea să aducem în familiile noastre şi în lumea în care trăim, speranţă şi bucurie. Fiindcă aşa cum scrie Sfântul Părinte Papa Francisc în Exortaţia apostolică Christusvivit, n. 32: „Isus a înviat şi vrea să ne facă părtaşi de noutatea învierii Sale. El este adevărata tinereţe a unei lumi îmbătrânite şi este şi tinereţea unui univers care aşteaptă cu «durerile naşterii» (Rom 8,22) să fie îmbrăcat în lumina şi în viaţa Sa”.
Dimpreună cu Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore, Preasfinţia Sa Claudiu, şi cu Monseniorul Cristian Crişan, Episcop auxiliar numit, Vă dorim tuturor Sărbători pascale binecuvântate!
          
Cristos a înviat!
Adevărat a înviat!
† Cardinal Lucian

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.