Română | Italiano
AcasăŞtiri202022 Decembrie: Scrisoare Pastorală a PF. Card Lucian Mureşan cu ocazia Naşterii Domnului
Arhivă foto
Anul: 2019 » Eveniment: Concertul de Colinde şi Ziua Naţională a României în parohia Roma Nord » Titlu: 11608.jpg

Anul: 2019

Eveniment: Concertul de Colinde şi Ziua Naţională a României în parohia Roma Nord

Titlu: 11608.jpg

Ştiri

Scrisoare Pastorală a PF. Card Lucian Mureşan cu ocazia Naşterii Domnului

Scrisoare Pastorală a PF. Card Lucian Mureşan cu ocazia Naşterii Domnului

Onoratului cler împreună slujitor,
cuvioşilor călugări şi călugăriţe,
iubiţilor credincioşi greco-catolici
şi tuturor creştinilor iubitori de Dumnezeu
          
Iubiţi credincioşi,
Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului nostru Isus Cristos, în care celebrăm Taina Pruncului Sfânt din ieslea Betleemului, este în acest an mângâierea şi binecuvântarea lui Dumnezeu pentru omenirea atât de încercată din cauza pandemiei.
Cerul ne vorbeşte şi ne oferă speranţa de care avem atât de multă nevoie: Nimeni nu este singur! Nimeni nu este părăsit! Toţi suntem iubiţi de Tatăl ceresc! În Isus Cristos, Dumnezeu a devenit Emanuel (Matei 1,23), adică Dumnezeu cu noi! Tresaltă sufletele noastre ştiind, prin credinţă, că Domnul vine şi ne pregătim pentru a-L primi în viaţa noastră şi în familie, în spitale şi în casele de copii, în casele persoanelor vârstnice şi peste tot unde creştinii îşi deschid uşa inimii! Mai mult, Pruncul se naşte în inimile celor lipsiţi de adăpost, înfometaţi şi înfriguraţi, trăind în ei şi prin ei nedreptatea indiferenţei crude a societăţii!
Lumea întreagă era şi este în aşteptare, precum odinioară plini de speranţă, Profeţii Legii Vechi aşteptau venirea lui Mesia: „Picuraţi rouă de sus, voi ceruri, şi norii să reverse în ploaie dreptatea! Pământul să se deschidă şi să odrăslească mântuirea” (Isaia 45,8). Întreaga noastră viaţă este un drum al Magilor, o căutare a Pruncului Dumnezeiesc. Pe acest drum nu suntem singuri: precum Magii de la Răsărit, îl parcurgem şi noi călăuziţi fiind de Steaua harului, însoţiţi de Preasfânta Fecioară, Maica Pruncului de la Betleem, de figurile luminoase ale sfinţilor, dar şi de rugăciunile pline de speranţă ale Bisericii întregi.
În contextul situaţiei actuale, cu toţii simţim mai acut fragilitatea propriei vieţi, precum şi teamă şi îngrijorare pentru sănătatea proprie şi a semenilor noştri. Totodată, anul 2020 pe care l-am străbătut, ne-a dezvăluit cât de importantă este relaţia cu Dumnezeu, prezenţa Sa în sufletele şi în familiile noastre, fiorul tainic al rugăciunii rostite din adâncul inimii. Împreună am redescoperit poate mai mult valoarea compasiunii şi a slujirii aproapelui, am conştientizat ceea ce este esenţial şi cu adevărat valoros în existenţa noastră. Mai mult, dificultatea participării fizice la Sfânta Liturghie a accentuat în suflete dragostea faţă de Cristos şi dorul după Sfânta Euharistie.
          
Iubiţi fraţi întru Cristos,
Şi în acest an, Postul Crăciunului a fost un timp al harului şi al pregătirii spirituale, al purificării şi al primenirii sufleteşti, al rugăciunii intense şi al milostivirii faţă de aproapele, pentru ca Naşterea Domnului să se petreacă în noi înşine iar noi să creştem în harul lui Dumnezeu, devenind fiii Tatălui ceresc în Fiul Său preaiubit. Dumnezeu a ales calea omului prin Întrupare. Lecţia atotputerniciei lui Dumnezeu, înfăptuită prin umilinţă şi dragoste, ne învaţă ce înseamnă să fim cu adevărat oameni şi ne arată înălţimea demnităţii noastre. Să alegem şi noi calea lui Dumnezeu, păşind pe drumul sfinţirii şi umanizând lumea noastră prin iubire!
Taina cea Mare a întrupării Cuvântului Veşnic se deschide şi devine accesibilă oamenilor prin credinţă, dar totodată rezonează intim cu adâncul sufletului omenesc. Providenţa a rânduit ca această Sărbătoare să fie trăită iarna, când afară este rece şi noi ne dorim căldura care susţine viaţa, când nopţile sunt lungi şi noi tânjim după lumină. Iar zăpada, prin albul ei imaculat, trezeşte în noi nostalgia purităţii morale şi spirituale. Dumnezeu nu întârzie să vină în întâmpinarea aşteptărilor noastre şi, mai mult decât atât, le împlineşte la un nivel ce depăşeşte puterea de înţelegere a minţii omeneşti. Dacă în general naşterea unui copil umple familia şi casa de bucurie şi seninătate, copilul fiind şi o făgăduinţă pentru viitorul societăţii, naşterea lui Isus se petrece ca împlinire a promisiunii de mântuire a lui Dumnezeu pentru întreaga umanitate, răspândind lumina fără de apus, focul iubirii divine şi viaţa veşnică:
          
„Din cer Cuvântul, În trup se arată.
Noaptea din lume, zi se face îndată!”
          
Betleemul vine să ne trezească din amorţeală: în acea noapte de vis, cea mai frumoasă dintre nopţi, Dumnezeu Cel Preaînalt se face mic, se face vulnerabil, pentru ca noi să ne putem apropia de El nu cu frică şi cutremur, ci cu încredere, cu duioşie. Precum ne scrie Sfântul Augustin: „Trezeşte-te, omule: pentru tine, Dumnezeu s-a făcut om... Ai fi fost mort pentru totdeauna dacă El nu s-ar fi născut în timp” (Predici, 185).
Dar ce este acest eveniment ascuns în inima nopţii şi pe care nimeni nu-l observă, cu excepţia câtorva păstori, care încurajaţi de îngeri vin să se închine Pruncului înfăşat în iesle? Dacă în toate sistemele religioase omul încearcă să se apropie de divinitate pe diferite căi, în creştinism Dumnezeu este cel care vine în întâmpinarea omului, Dumnezeu este Cel care se apropie de om, Dumnezeu se face om pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire. Dumnezeu îşi aşază cortul Său în mijlocul familiei umane, care devine în felul acesta familia Lui. Pământul oamenilor devine casa lui Dumnezeu, iar Betleemul ne deschide inima lui Dumnezeu. Naşterea Fiului, din Fecioara Sfântă, aduce o speranţă nouă întregii omeniri: „Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în latura umbrei morţii lumină va străluci peste voi. Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie” (Isaia (9,1.5).
Pruncul de la Betleem, plăpând şi neajutorat, născut într-o noapte rece de decembrie, vine spre a dezvălui celor mari şi mândri ai acestei lumi, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu; vine să ne descopere gingăşia şi purtarea de grijă a Părintelui faţă de copiii Săi: Astăzi vi s-a născut un Mântuitor.
Pruncul de la Betleem aduce cu Sine bucuria mântuirii creaţiei. El a venit pentru noi şi pentru mulţi, spre iertarea păcatelor. De aceea, Crăciunul în fiecare an ne pune în mod inexorabil în faţa unei alegeri: de a fi hangii, şi de a nu găsi loc pentru Sfânta Familie în casele noastre, sau de a fi păstori, păzind oiţele, ascultători fiind la glasul îngerilor, minunaţi şi înspăimântaţi de acel Gloria in excelsis Deo şi de lumina acelei Stele misterioase. De a fi Magi care îl caută neobosiţi pe Mesia, sau de a fi Irozi, deranjaţi sau speriaţi de un Prunc înfăşat culcat în iesle.
În ieslea Betleemului, Acela pe care „nimeni nu L-a văzut vreodată”, aşa cum citim prologul Evangheliei Sfântului Ioan (1,18), se lasă văzut şi se lasă atins. În sfânta noapte de Crăciun, abisul care separă realitatea lui Dumnezeu de realitatea omului este abolit. Dumnezeu se face om, rămânând totodată Dumnezeul Cel Atotputernic.
          
Dragi credincioşi,
Noaptea sfântă de Crăciun este noaptea când fiecăruia dintre noi i se dăruieşte un Prunc nou născut, pentru ca fiecare să renască. Acest Prunc vine între oameni pentru a transforma omenirea întreagă. Noaptea luminoasă a Învierii Mântuitorului nu ar fi fost posibilă fără această noapte a venirii lui Mesia între ai Săi. Astăzi, mai mult decât oricând, omenirea întreagă are nevoie să fie mântuită. Descoperirile ştiinţei, promisiunile societăţii în care trăim, izolarea şi însingurarea în care oamenii de pe întreg mapamondul se află de mai multe luni, ne spun toate că avem nevoie de Mântuitorul, de pacea pe care numai El ne-o poate dărui. Avem nevoie să fim mântuiţi uneori şi de noi înşine.
Să ne bucurăm de acest Praznic luminos iar colindele, în dulcea limbă românească şi pe tonalităţile duioase născute de veacuri din freamătul de credinţă al neamului, să răsune ca mărturie a prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră! Chiar dacă în acest an nu vom putea împlini datina colindatului din casă în casă, avem convingerea că îngerii, sfinţii şi Fericiţii Episcopi martiri se vor îngriji de împletirea colindelor tuturor într-un armonios imn de recunoştinţă adus lui Dumnezeu.
Precum scria fericitul Cardinal Iuliu Hossu, vestitorul Marii Uniri, suflet nobil şi ales, dăruit Domnului prin martiriu pentru credinţă, arătând faptul că în lungii ani de detenţie şi domiciliu obligatoriu (1948-1970) sub prigoana comunistă, avea ca mângâiere sufletească amintirea colindei sale preferate:
          
„Când fost-a Prunc micuţ Isus
în grădiniţă El şi-a pus
un trandafir, cu gând curat,
să aibă flori de-ncununat".
          
Această colindă, scrie fericitul Iuliu Hossu, „atât de scumpă şi izvor de atâta emoţie sufletească, doresc s-o las aici, scumpilor mei preoţi şi credincioşi, de amintire a emoţiilor sufleteşti şi a mângâierilor sorbite din ea şi la Dragoslavele, şi apoi în toate zilele, în cursul Căii Crucii de care ne-am învrednicit”.
Biserica Română Unită cu Roma a cunoscut bine bucuria Crăciunului în timpurile prigoanei comuniste şi certitudinea prezenţei Domnului atunci când lumea părea că o uitase. În numele acestei Biserici iubite de Dumnezeu, adresăm tuturor ierarhilor, preoţilor, călugărilor şi călugăriţelor, credincioşilor greco-catolici şi întregului popor român un mesaj de speranţă. Vă purtăm în inimă şi în rugăciunile prin care cerem Bunului Dumnezeu, prin mijlocirea Mariei, Maica Preacurată, să Vă ocrotească pe fiecare în parte, oriunde V-aţi afla în ţară şi în străinătate. Un gând special în rugăciune pentru lucrătorii din domeniul sanitar şi pentru cei aflaţi în slujba celor nevoiaşi.
Dimpreună cu Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore, Preasfinţia Sa Claudiu, şi cu Preasfinţia Sa Cristian, Episcopul auxiliar, Vă dorim tuturor Crăciun fericit!
Noul an 2021 să ne găsească mai plini de credinţă, mai aproape de Dumnezeu şi mai uniţi!
La mulţi ani în pace şi în sănătate!
          
† Cardinal LUCIAN
Arhiepiscop şi Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia şi Făgăraş
Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică
          
Dată în Blaj, la 25 Decembrie,
Sărbătoarea Naşterii Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos
Anul Domnului 2020
+ PF Card. Lucian Mureşan

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.