Română | Italiano
AcasăŞtiri201116 Noiembrie: Pentru o Europă cu suflet Bisericile greco-catolice respiră într-adevăr cu ...
Arhivă foto
Anul: 2017 » Eveniment: Puterea comuniunii şi a iubirii dintre oameni - pomenirea celor răposaţi în Parohia din Mestre » Titlu: 9993.jpg

Anul: 2017

Eveniment: Puterea comuniunii şi a iubirii dintre oameni - pomenirea celor răposaţi în Parohia din Mestre

Titlu: 9993.jpg

Ştiri

Pentru o Europă cu suflet Bisericile greco-catolice respiră într-adevăr cu ambii plămâni

Noua evanghelizare în cuvintele mons. Vasil
          
Întâlnirea episcopilor la Oradea, România (3-6 noiembrie), pe tema “Veţi fi
mărturisitorii mei: evanghelizarea in Bisericile orientale catolice din Europa a avut ca participanţi numeroşi oaspeţi speciali, printre care mons. Cyril Vasil, secretar al Congregaţiei pentru Bisericile Orientale. Danka Jaceckova per SIR Europa l-a intervievat.
          
Cum descrieţi eforturile cu privire la noua evanghelizare din punct de vedere al muncii şi al activităţii Congregaţiei pentru Bisericilor orientale?
          
"Comunităţile care de multe secole sunt considerate creştine au nevoie de un nou impuls, deoarece suferă de oboseală, secularizare, decreştinare, ateism; vorbesc în mod particular despre comunităţile din lumea occidentală. Bisericile Catolice orientale au o istorie diferită şi operează în contexte diferite. Vorbind despre Europa, avem Biserici orientale care trăiesc în Europa orientală care până nu demult au fost excluse din cadrul legal, şi au ieşit din ilegalitate de puţin timp. Mai sunt încă pline de entuziasm şi sunt în căutarea unei noi organizări. Apoi sunt Biserici libere de câteva decenii, deoarece trăiesc în contextul Europei centrale - Slovacia sau Ungaria – unde mai sunt încă vizibile unele urme ale regimului comunist, dar sunt prezenţe şi multe semne ale secularizării tipice Ţărilor occidentale. Contextele variază şi acelaşi lucru este valabil şi pentru abordarea diverselor situaţii. Recent Congregaţia a dedicat o atenţie specială Bisericilor care reînnoiesc activitatea lor după decenii de ne-existenţă formală: în câmpul vieţii ecleziale, a creării structurilor, a formării clerului şi a laicilor.
În acest sens, noua evanghelizare înseamnă un nou început după o perioadă de decadenţă. O alta provocare priveşte evanghelizarea diasporei greco-catolicilor din Ţările occidentale. Mulţi greco-catolici au emigrat pentru a căuta de muncă. Trăiesc in Ţările occidentale, deseori neintegraţi în mod complet în contextul lor cultural stabil, şi este necesar să creăm oportunităţi pentru ai ajuta să menţină identitatea lor religioasă şi spirituală şi, în acelaşi timp, să-i ajutăm să se stabilizeze în noul habitat”.
          
Când se vorbeşte de prospectivele Europei unite şi a modurilor pentru a depăşii criza actuală, cum vedeţi fenomenul comunităţii şi rolul credinţei în acest proces?
          
"Au fost câteva încercări de unificare în trecut - pe baza imperialism, puterea, extinderea, regimurile totalitare - dar acestea nu durează mult. Apoi, există un mod diferit de unificare, bazate pe relaţii economice. Astăzi putem vedea că aceste criterii, deşi sunt foarte importante, nu sunt suficient de unificatoare pentru a depăşi obstacolele care pot apărea. Deci, avem nevoie să examinăm o serie de factori de care trebuie să fie reciproc legaţi. În acest sens, Biserica este un fel de organism supranaţional, supracultural. Acest fenomen a fost observat de către primii creştini, atunci când au spus că un creştin este cetăţean al oricărui oraş şi în acelaşi timp al niciunui oraş, deoarece patria lui este cerul. Acest paradox a fost prezent chiar de la naşterea creştinismului: aparţinerea la comunităţilor locale, este considerat foarte important deoarece este un semn al demnităţii fiecărei naţiuni, fiecărei limbi, al fiecărei comunităţi locale şi, în acelaşi timp, un semn de apartenenţă la ecumenismului mult mai larg, la comunitatea lărgită a celor care cred în Hristos, Noul Israel, poporului lui Dumnezeu. Cred că acest factor a contribuit la fenomenul pe care o numim Europa. Nu este o simplificare a spune că Europa a fost modelată de creştinism. Este un fapt că creştinismul a ajutat o Europă fragmentată după căderea Imperiului Roman şi invazia a mai multe triburi barbare. Creştinismul a fost acceptat de acele triburi ca valoare unificatoare şi s-a născut fenomenul de afinitate spirituală reciprocă. Sentiment de fraternitate în cadrul unui popor al lui Dumnezeu este ceva care depăşeşte dimensiunea politică sau economică, şi diviziunile etnice, şi aceasta reprezintă principala contribuţie la unificarea Europei. Unificarea în termeni de concepte şi valori, de fapt, este ceva mult mai puternic decât interesele economice sau politice imediate. Cele din urmă pot prevala pentru un timp, dar este un alt lucru crearea unităţii spirituale”.
          
Fericitul Ioan Paul al II-lea a subliniat întotdeauna că Europa trebuie să respire în acelaşi cu amândoi plămânii, vorbind de Bisericile orientale şi occidentale. Cum vede situaţia actuală în acest sens?
          
"Această expresie poate fi înţeleasă într-un context mai larg faţă de ceea ce se referă la relaţia simplă între Biserica romano-catolică şi Bisericile greco-catolice. Dar, mai presus de toate, ca un apel la înţelegerea identităţii europene ca pe ceva care creşte având aceleaşi rădăcini creştine comune. Cred că pentru oamenii din regiunea noastră este un lucru firesc, poate de aceea a venit această idee tocmai Papei din Polonia. În aceste ţări, legătura reciprocă şi intersectarea pe baza credinţei este înţeleasă ca ceva natural, care face parte din tradiţia si cultura lor. Poate că acest lucru este mai puţin evident în regiunile cu structuri rituale mai omogene. Această cerinţă se poate manifesta in diferite forme, printre care şi acelea întâlniri mixte de cunoaştere reciprocă, dat fiind faptul că astăzi lumea este globalizată şi în ceea ce priveşte viaţa Bisericii. Probabil suntem mai conştienţi de acest lucru în ţările occidentale care arată un interes pentru liturghia orientală şi pentru viaţa Bisericilor orientale. Ea este adesea legată de o anumită curiozitate, dar în acelaşi timp, este o expresie a necesităţii de a adăuga ceva la tradiţionala înţelegere occidentală a credinţei. Trebui să se adopte acelaşi proces în Ţările orientale, se aleg cele mai bune elemente ale spiritualităţii occidentale şi se aplica la înţelegerea orientală a credinţei. Bisericile catolice răsăritene sunt un bun exemplu a acestei interconectări: folosesc tradiţionalele componente orientale, dar afinitatea lor cu Biserica catolică, care se identifică mai mult cu tradiţia occidentală, le dă posibilitatea să respire într-adevăr cu ambii plămâni".
          
Traducerea în lb. română: pr. Marinel Mureşan
www.agensir.it

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.