Română | Italiano
AcasăŞtiri201231 Martie: PSS Virgil Bercea – succesiunea apostolică europeană a demnităţii
Arhivă foto
Anul: 2017 » Eveniment: „Doamne, bine ne este nouă să fim aici!..." » Titlu: 9585.jpg

Anul: 2017

Eveniment: „Doamne, bine ne este nouă să fim aici!..."

Titlu: 9585.jpg

Ştiri

PSS Virgil Bercea – succesiunea apostolică europeană a demnităţii

PSS Virgil Bercea – succesiunea apostolică europeană a demnităţii

Episcopul greco-catolic al Oradiei, Virgil Bercea, a fost ales vicepreşedinte al Comisiei Conferinţelor Episcopale din Comunitatea Europeană (COMECE) ieri, 23 martie, în cadrul Adunării Plenare care a avut loc la Bruxelles. Una din ţagărele ceasului catolic european va fi potrivită, de acum, din România. Episcopii catolici au ales totodată şi noul preşedinte al COMECE în persoana cardinalului Reinhard Marx, arhiepiscop de Munchen şi Freising, precum şi alţi trei vicepreşedinţi, pentru un mandat de 3 ani.
          
Ce importanţă are acest lucru pentru Europa unită, în general şi pentru România, nu doar cea a catolicilor, în special? Nu putem creiona, pentru momentul prezent, o Europă a valorilor sociale care să nu aibă angrenată şi contribuţia catolicilor. Creştinismul de esenţă, acela al dragostei de aproape, este cel care, prin câteva minţi luminate, reuşeşte să aibă un cuvânt de spus, mereu nou, la masa deciziilor ce netezesc asperităţile în legătură cu problemele europene.
Comisia Episcopatelor Comunităţii Europene (COMECE) a fost înfiinţată în 1980 şi reuneşte delegaţii conferinţelor episcopilor catolici de pe teritoriul Uniunii Europene. Comisia are un secretariat permanent la Bruxelles.
Printre obiectivele sale se numără monitorizarea şi analizarea procesului politic al UE, informarea membrilor Bisericii Catolice cu privire la politica şi legislaţia UE, dialogul cu instituţiile UE, promovarea unei reflecţii, bazate pe învăţătura socială a Bisericii Catolice, asupra provocărilor pe care le înfruntă Europa unită.
PSS Virgil Bercea s-a născut la 9 decembrie 1957 în Habic, judeţul Mureş. A absolvit Facultatea de Agronomie din cadrul Institutului Agronomic din Cluj-Napoca după care a lucrat ca cercetător la Staţiunea de Cercetări din Târgu Mureş, până în anul 1990.
În timpul perioadei universitare de la Cluj a studiat clandestin teologia, fiind apoi sfinţit preot, tot clandestin, la 9 decembrie 1982, de către cardinalul de mai târziu Alexandru Todea.
În perioada 1990-1992 s-a specializat în teologie dogmatică la Universitatea Pontificală Urbaniana din Roma, Italia. În 1992 s-a întors în ţară şi a fost numit vicar general la Blaj şi profesor de teologie dogmatică la Academia Teologică din Blaj.
La 8 septembrie 1994 a fost consacrat episcop şi numit episcop auxiliar de Blaj, iar din 6 noiembrie 1996 este episcop la Oradea, mai întâi pe lângă Prea Sfinţitul Vasile Hossu, iar apoi, din 8 iunie 1997,este episcop eparhial. În 2003 a primit titlul de doctor în teologie la Universitatea Urbaniana.
Episcopul Virgil Bercea îi reprezintă pe episcopii catolici din România în cadrul COMECE din anul 2005: mai întâi ca observator, iar din 2007 ca membru de drept. (din informaţiile oferite de pr. Eduard Mihai Coşa, secretar general al Conferinţei Episcopilor Catolici din România).
Ce suflu nou vine cu ierarhul orădean, care sunt preocupările pe care le va duce la Bruxelles şi care sunt realizările sale care au dus la oferirea acestei importante funcţii în rândul episcopilor catolici europeni?
În primul rând, colegii săi din forul european au avut câţiva ani pentru a se edifica în legătură cu implicarea în problemele ce depăşesc graniţele României, la întâlnirile la care PSS Virgil Bercea a dus cuvântul ierarhilor catolici români.
Aceştia au fost reprezentaţi fie că era vorba de preocupări ale bisericilor europene vizând criza economică, fie că se discuta despre pastoraţie, de persoanele care şi-au părăsit ţara de baştină şi depind de un ajutor social al ţărilor de adopţie, de problemele tineretului – de respectarea valorilor creştine în general.
Vorbitor al mai multor limbi străine dar mai ales bun cunoscător al esperanto-ului în ceea ce priveşte grija pentru aproape, indiferent de convingerile sale religioase, politice sau de altă natură, ierarhul orădean a avut un cuvânt de spus în forul european în care ne reprezintă ţara.
Dar înainte de a fi paşii europeni, omul Virgil Bercea este cel care a strâns şi înmulţit talanţii oferiţi celor din jurul său – fie ca preot, fie ca episcop, fie ca decan de facultate de teologie.
Ani de zile s-a împărţit între problemele mari, trimise întru rezolvare atât forurilor de conducere ale ţării sau analizate în sinoadele Bisericii Greco Catolice dar găsind timp şi pentru cele din microcosmos, având grijă de consistenţa pacheţelelor de mâncare ale seminariştilor săi, înainte de plecări, sau de cunoştinţele pe care şi le-au însuşit, verificându-le chiar şi la câte un în aparenţă banal examen de muzică.
Un ierarh la care timpul curge pe axe proprii, reprezentând deseori pe cardinalul Lucian Mureşan, conducătorul Bisericii Greco Catolice Unite cu Roma în ţară şi în străinătate. Gentil cu colegii, sfătos cu nou-veniţii atât printre episcopi dar şi printre preoţii săi, respectuos faţă de trecutul tragic al Bisericii pe care o serveşte, fără să îl considere „de insectar” ci viu, fiind generator de identitate şi oferind linie de ghidaj pentru contemporani.
O putere de muncă deosebită – tot o calitate remarcabilă a episcopului orădean, unul dintre cei patru episcopi ai oraşului ce a decis să nu ţină seama de reguli restrictive din trecut, care spun că nu trebuie să fie doi episcopi într-o cetate. Muncă ce ţine mereu seama de onestitatea ecumenismului, fiind unul dintre promotorii bunelor relaţii faţă de colegii săi orădeni dar şi faţă de ierarhii oricărei biserici din afara Oradiei şi faţă de credincioşii lor.
Atenţie şi respect faţă de cultură – un om cumpătat cu sine însuşi dar care e darnic cu cei din jur şi cu proiectele lor, prefaţând şi tipărind cărţi, organizând activităţi culturale, mânând de la spate tinerii ce intră în seminar spre a ajunge nu doar preoţi care să ştie citi şi interpreta litera Evangheliei dar şi a o folosi spre legătura ei cu viaţa şi cu valorile ei esenţiale, perene.
Uneori mult înaintea contemporanilor şi a subordonaţilor săi. Om care poate refuza nonşalant o distincţie pentru care alţii ar fi plătit mult, atunci când a considerat că se dorea a i se oferi ca pretext electoral. Făcându-şi auzită vocea atunci când comozii tac, atât pentru probleme ale lumii şi ţării ca şi calamităţile naturale, dar şi faţă de cele particulare, ale unor persoane care, prin nenorocirile lor, devin portavoce ale unor probleme tipice sociale. Trecând absolut fără nici o tresărire de mârâielile celor din jurul său cum că „dar amărâtul în cauză nu e greco-catolic”.
Instituţia-emblemă patronată de episcopul Virgil Bercea şi care arată cel mai bine indiferenţa sa faţă de „culorile” ce-i diferenţiază pe oameni este Caritasul Eparhial din Oradea, promotor a nenumărate acţiuni care i-au învăţat pe concitadini că voluntariatul este un mod normal de viaţă pentru un creştin.
Împărţit între o mie de griji, ierarhul orădean îşi trece ziua cu o mână pe tastatura computerului, răspunzînd la zeci de telefoane, oricui sună şi crede că va găsi alinarea la el. Coordonând pastoraţia din diaspora, cu zeci de preoţi români care sprijină comunităţi româneşti în multe din ţările Europei. Cu o liotă de studenţi trimişi să ia lumină şi să o aducă acasă, după cum de la Şcoala Ardeleană încoace se întâmplă, făcând ca România să fie ceea ce este azi. Administrând o eparhie care încă se resimte după problemele trecutului, cu revendicări patrimoniale încă nerezolvate şi cu lichele care încearcă să se lipească acolo unde lucrurile îşi reintră în matca lor, spre o reconstrucţie a diecezei bogate şi coerente de mai demult. Cu vizite pastorale şi cu zeci de invitaţii la evenimente atât religioase dar şi laice, cărora le dă curs, mai ales de ţin de registrul cultural. Cu o cruce aparte de dus. Dar dusă.
Fără să iasă din casă înainte de a se ruga. Pentru ca, la ieşire, drumul să fie cel drept pentru cât mai mulţi. Pentru a intra în altar, spre cele sfinte, fără a păstra ceartă cu cineva. Pentru a ieşi din altar şi a se apuca de problemele oamenilor, ale casei şi ale continentului. Pentru că Biserica nu e doar o idee clădită în sus ci şi calea spre aşezarea de aici a celor din jur.
Va şti/va putea episcopul Virgil Bercea să traseze noi poteci în strategia europeană a binelui, sub semnul catolicismului? Cu identitatea pe care şi-a clădit-o, cu istoria greco-catolică aparte pe care o duce în codul său genetic, cu colaboratori mai buni decât a avut până acum şi cu un radar coerent al problemelor pan-continentale el va confirma rapid că reprezintă succesiunea apostolică europeană a demnităţii unei Biserici ce a avut multe de spus şi încă are celor ce caută lumina de pe pământ, măcar temporar înainte de cea pe care o râvnesc creştinii în cer.
Ramona Băluţescu - Oradea Press

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.