Română | Italiano
AcasăŞtiri201231 Mai: Pelerinaj la Mestre şi la moaştele Sfântului Evanghelist Marcu din Veneţia
Arhivă foto
Anul: 2017 » Eveniment: Parohia Sfinţii Trei Ierarhi din Roma în pelerinaj la „Montagna Spaccata” » Titlu: 9583.jpg

Anul: 2017

Eveniment: Parohia Sfinţii Trei Ierarhi din Roma în pelerinaj la „Montagna Spaccata”

Titlu: 9583.jpg

Ştiri

Pelerinaj la Mestre şi la moaştele Sfântului Evanghelist Marcu din Veneţia

Pelerinaj la Mestre şi la moaştele Sfântului Evanghelist Marcu din Veneţia

Parohia Roma-Nord Euclide-Flaminia sub administrarea părintelui Serafim Vescan, a organizat în data de 27 mai 2012 un pelerinaj la Bazilica San Marco din Veneţia, cu tema uniunii dintre occident şi orient, locaţia fiind bine aleasă deoarece cultura şi tradiţia veneţiană sunt strâns legate de Imperiul Bizantin şi mai ales de cetatea de scaun a Constantinopolului.
Nu există dovezi clare ale originii veneţienilor dar unele indicii sugerează că populaţia oraşului este compusă de migratori care au părăsit oraşele şi satele expuse la atacurile triburilor germanice şi hunilor de pe coasta nord-estică a Italiei. Nici originea numelui nu este cunoscută, istoricii presupunând ce derivă din termenul latinesc veneto care înseamnă venit, sosit de departe.
Fondarea oraşului a avut loc după tradiţie pe 25 martie 421 prin construirea primei biserici, dedicată Sfântului Giacomo pe insuliţa Rialto (rivoalto – ţărm înalt, una din cele 118 insule ale lagunei veneţiene). Ultima migraţie importantă a fost cea a lombarzilor, în 568, care făceau parte din Imperiul Roman de Răsărit; aceştia s-au stabilit pe o fâşie de coastă a arhipelagului veneţian, aducând cu ei entităţile administrative şi religioase bizantine. Primul duce istoric a fost ales de către veneţieni cândva la începutul secolui 8; acesta se numea Ursus şi a fost confirmat de Imperiul Răsăritean dându-i-se titlul de dux care în latină înseamnă conducător.
În 828 veneţienii şi-au mărit prestigiul aducând de la Alexandria moaştele Sfântului Marcu ce au fost depuse în noua biserică; scaunul Patriarhal a fost şi el mutat la Rialto. Din secolul nouă până în secolul al XII-lea Veneţia s-a transformat într-o cetate-stat. Poziţia sa geografică o făcea aproape invulnerabilă şi îi dădea un avantj enorm în ceea ce priveşte comerţul. Veneţienii au păstrat strânse legături cu Constantinopolul care le-a acurdat dreptul de a face comerţ liber în Imperiul Roman de Răsărit. Oraşul din lagună a devenit o superputere economică de pe urma negoţului cu mirodenii şi ţesături între lumea arabă şi cea bizantină. În timpul acestei perioade de bogăţie familiile cele mai înstărite ale republicii se întreceau în a construi cele mai impunătoare edificii şi opere de artă, aducând la Veneţia cei mai mari artişti ai vremii.
În 1797 Veneţia îşi pierde independenţa în faţa lui Napoleon, iar după câteva luni este anexată Austriei. În 1848-1849 print-o revoltă veneţienii îşi recapătă independenţa iar din 1866 fac parte din Regatul Italiei. În timpul celor două războaie mondiale frumosul oraş a fost ferit de distrugeri datorită poziţiei sale geografice.
Ca şi fundaţie fizică clădirile veneţiene sunt construite pe piloni de lemn înfipţi unul lângă altul în solul moale format din nisip şi nămol, al lagunei mlăştinoase în care se află. Datorită mediului mlăştinos lipsit de oxigen lemnul nu numai ca nu se degradează ci în decursul sutelor de ani s-a pietrificat asemenea fosilelor formând o bază durabilă. Oraşul totalizează 118 insule şi 354 de poduri. La începutul secolului XX au fost construite puţuri de extragere a apei freatice de sub fundul lagunei, fapt ce se crede că a provocat începerea scufundării oraşului. În 1960 aceste puţuri au fost interzise.
Pelerinajul a fost unul nu fără peripeţii, numărul mare de persoane care au participat şi natura întortochiată şi supraaglomerată a oraşului ne-au pus probleme în ceea ce priveşte organizarea, dar până la urmă totul s-a terminat cu bine şi fiecare s-a putut bucura de această experienţă.
Am plecat de la Roma seara târziu, 107 persoane îmbarcate în două autocare. A doua zi dimineaţa am ajuns la Mestre, localitatea de pe ţărmul veneţian unde am fost primiţi cu multă căldură de către părintele protopop Vasile Alexandru Barbolovici de la biserica San Rocco. Aici am oficiat Sfânta liturghie după care gazda noastră ne-a adresat câteva cuvinte de bună primire, şi a exprimat aprecierea faţă de efortul nostru şi ne-a invitat cu multă bunăvoinţă să îl mai vizităm şi cu alte ocazii. Tot aici am făcut o colectă pentru victimele cutremurelor ce s-au abătut în aceste zile asupra localităţii Emilia-Romagna. După acestea am dejunat într-un parc din apropierea bisericii însoţiţi încă de părintele Vasile. În jurul orei zece ne-am urcat în autocare şi am pornit spre obiectivul nostru principal, Piazza San Marco din inima Veneţiei.
Ajunşi în oraşul insulelor, am coborât în apropierea gării Santa Lucia de unde am pornit pe jos spre San Marco. Mai întâi ne-am oprit la bazilica Sfintei Lucia unde ne-am închinat la moaştele Sfintei, după care ne-am reluat drumul anevoios pe străduţele şi podurile înguste şi ticsite de turişti, admirând pe măsură ce înaintam peisajul veneţian unic cu canalele sale circulate de gondole, şi nenumăratele bazilici şi clădiri istorice.
Într-un final am ajuns în fabuloasa piaţă San Marco, într-un număr mult mai mic faţă de cum am plecat, dar până la urmă ne-am regăsit cu cei mai mulţi dintre noi. Piazza San Marco este una dintre cele mai frumoase şi mai vizită din lume; ea nu conţine doar minunata Bazilica di San Marco. În continuarea bazilicii este construit palatul ducal vis-a-vis de care se află Torre dell'Orologio (un turn cu ceas) construit în 1499 pe care este inscripţionat în latină un text a cărei traducere este Eu număr doar orele fericite. Cele mai mici monumente sunt două coloane, aduse aici în 1170. Una are în vârf Leul Sfântului Marcu, iar cealaltă pe Sf. Teodor. Spaţiul opus faţadei Bazilicii San Marco este încadrat de trei clădiri monumentale: Procuratie Vecchie construită la începutul secolului 16, faţă în faţă cu Procuratie Nove din 1582-6 (clădiri ce serveau ca locuinţe şi birouri pentru procuri – funcţionarii scaunului de la San Marco), cele două fiind unite de corpul Ala Napoleonica (aripă construită de Napoleon în 1810).
Am intrat în interiorul bazilicii ce găzduieşte moaştele Sfântului Evanghelist însoţiţi de ghidul nostru sora Maria de la Cittadella Ecumenica Riano din Rosta, care ne-a explicat istoria minunatelor creaţii artistice pe care le-am putut admira înăuntru. Construcţia se inspiră din stilul bizantin, fiind foarte asemănătoare cu Bazilica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol care din păcate nu a rezistat până în zilele noastre. Interiorul are forma crucii greceşti, fiecare braţ împărţit în trei sectoare, fiecare cu câte un dom. Domurile şi partea superioară a pereţilor sunt în totalitate aurite şi pictate cu sfinţi şi scene din viaţa Mântuitorului. Pavimentul şi partea inferioară a pereţilor sunt acoperiţi cu mozaicuri create de cei mai mari artişti ai vremii.
Pe faţada intrării principale este pictată scena scoaterii din Alexandria a moaştelor Sfântului Evanghelist; conform legendei, pentru a ascunde preţiosul transport de gărzile musulmanilor care controlau marele oraş egiptean, veneţienii au încărcat corabia cu carne de porc astfel încât arabii care consideră porcul un animal impur nu au îndrăznit să controleze încărcătura, imaginile arătându-i ţinându-se de nas şi depărtându-se de nava veneţiană.
În partea dinspre mare a bazilicii, în spatele ei se află o reşedinţă a ducelui ce este conectată printr-un pod de o carceră. Acest pod este faimoasa punte a suspinelor din Veneţia, despre care se spune că din direcţia ei se puteau auzi vaietele condamnaţilor ce erau aduşi de la judecată.
La întoarcere am hotărât să luăm un traghetto – vaporaş ce asigură transportul în comun în Veneţia - ce ne-a purtat pe un frumos traseu din Piazza San Marco până in locul unde ne aşteptau autocarele. În jurul orelor 14:30 au ajuns la autobuze şi ultimii întârziaţi, şi am pornit înapoi spre Roma unde am ajuns după şapte ore obosiţi dar cu sufletele împăcate că am putut duce la bun sfârşit acest pelerinaj.
Alexandru Ababei

 

Evenimente foto legate de această ştire

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.