Română | Italiano
AcasăŞtiri201215 Octombrie: Ziua Misionară în Dieceza de Mantova
Arhivă foto
Anul: 2017 » Eveniment: Puterea comuniunii şi a iubirii dintre oameni - pomenirea celor răposaţi în Parohia din Mestre » Titlu: 10002.jpg

Anul: 2017

Eveniment: Puterea comuniunii şi a iubirii dintre oameni - pomenirea celor răposaţi în Parohia din Mestre

Titlu: 10002.jpg

Ştiri

Ziua Misionară în Dieceza de Mantova

Ziua Misionară în Dieceza de Mantova

“Comuniunea” Diecezei de Mantova cu Bisericile surori din tările din Est îşi are rădăcinile încă în anii ’90, după căderea regimurilor totalitare şi momentele grele trăite de respectivele Ţări. Albania, Boznia-Herţegovina, România, Ucraina şi Croaţia sunt naţiunile în care Biserica noastră este prezentă şi a realizat diferite Crentre (pastorale şi sociale deopotrivă), alături de numeroasele alte proiecte şi iniţiative. În anul 1994 a pornit prima misiune în România, pe teritoriul zonei Maramureş (aproape de graniţa cu Ucraina), mai precis în oraşul Sighet.
Cel care ţine relaţiile cu România este părintele Andrei Meseşan, care este român, foarte tânăr şi trăieşte în Italia (responsabil al Comunităţii româneşti greco-catolice din Dieceza de Mantova). Personal nu a cunoscut epoca în care au început relaţiile dintre Mantova şi Sighet (a fost horotonit preot în anul 2008 şi după câteva luni a fost trimis la Ostiglia), însa, în timp ce studia la Seminatul din Baia Mare-Maramureş i-a fost povestită şi descrisă istoria acestei colaborări şi a avut mai apoi posibilitatea să vadă situaţia actuală, ceea ce s-a făcut şi ceea ce se face până în prezent.
Pentru acea zonă, sosirea ”misiunii” a fost interpretată ca un “dar al Domnului”... – a spus părintele Andrei – nu trebuie să uităm că este încă şi azi multă sărăcie. La început au fost adunaţi câţiva copii care au fost ajutaţi; azi, datorită Caritasului din Mantova, în Centrul creat la Sighet se împart mai bine de 350 de porţii de mancare de două ori pe zi! De fapt, Biserica locală şi credincioşii, s-au simţit mereu aproape de Biserica mantovană în ceea ce priveşte ajutorul material, întrajutorarea faţă de necesităţile primare, însă s-au simţit aproape şi la nivel spiritual, dar şi din punct de vederea al catehezei.
Această realitate a dus până la a fi acuzaţi de către fraţii ortodocşi de “prozelitism”, iar catolicii se preocupau să le explice că primirea, caritatea, o farfurie de supă nu sunt nici ortodoxe, nici catolice! Nu a fost uşor. Este adevărat că, mai apoi, multe persoane rămâneau în cadrul Bisericii Catolice. Însă dintr-o alegere liberă a lor. S-au regăsit bine şi împărtăşau multe lucruri împreună. Relaţiile cu Biserica Ortodoxă, majoritară, la noi sunt încă dificile!
După căderea regimului în România, care în anul 1948 interzisese profesarea credinţei în cadrul Bisericii Române Unite, - ha subliniat părintele Andrei – multe persoane s-au reîntors în cadrul Bisericii, s-au reîntors la credinţa catolică... Dorinţa de a reporni a fost imediată. Însă, lipseau bisericile, locurile de cult, sălile de întâlnire. Se construieşte totul din nou acum, încetul cu încetul, mulţumită şi ajutoarelor din străinătate. Renaşte ceea ce era patrimoniul Bisericii Unite care n-a fost restituit de către Statul Român şi de către Biserica Ortodoxă. Este nevoie de timp, nu este uşor, sunt necesare multe resurse şi nelipsite, din păcate, sunt şi conflictele. Mulţumită lui Dumnezeu, avem norocul de a avea multe vocaţii, mulţi seminarişti, mulţi preoţi tineri.
Uneori, se întâlneşte preotul care este şef de şantier, acolo unde este o biserică în curs de edificare, în timp ce ar trebui să se dedice “pastoraţei”. Chiar dacă sunt multe dificultăţi, se înregistrează o creştere frumoasă, favorizată şi de prezenţa multor episcopi tineri!
Aceştia manifestă o “deschidere”, decizând să trimită mulţi preoţi (precum părintele Andrei) prin Europa, pentru a dobândi experienţă şi pentru a-i susţine şi asista pe concetăţenii sau connaţionalii catolici de rit bizantin, care după intrarea României în noua Uniune Europeană, au emigrat în străinătate. Deoarece, oricum, acolo viaţa e aşa cum e şi după 40 de ani de dictatură, dorinţa de “a ieşi” din Ţară pentru a vedea şi altceva, a fost şi este foarte mare. Misiunea preoţilor precum părintele Andrei, este astfel aceea de a-i face “să se simtă acasă” pe românii din străinătate. Deoarece, după cum afirmă il Vescovo Virgil Bercea (care va fi la Mantova), “în orice parte a lumii s-ar merge, dacă se află în Biserica Catolica, se simte ca şi la propria casă”. Ne simţim cu toţii fraţi...
          
Traducere în limba română: pr. Ioan Mărginean-Cociş
LaCittadella di Mantova

 

Evenimente foto legate de această ştire

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.