Română | Italiano
AcasăŞtiri201218 Octombrie: Bisericile orientale protagoniste ale Noii evanghelizări
Arhivă foto
Anul: 2017 » Eveniment: Sfânta Liturghie şi vizită arhierească la Forlì » Titlu: 10008.jpg

Anul: 2017

Eveniment: Sfânta Liturghie şi vizită arhierească la Forlì

Titlu: 10008.jpg

Ştiri

Bisericile orientale protagoniste ale Noii evanghelizări

Bisericile orientale protagoniste ale Noii evanghelizări

Cetatea Vaticanului, miercuri 17 octombrie 2012 (ZENIT.org) – Cităm intervenţia Eminenţei Sale Cardinalul Leonardo Sandri, Prefect al Congregaţiei pentru Bisericile Orientale, la 12-a Congregaţie Generală al Sinodului Episcopilor (15 octombrie 2012).
***
Referindu-mă la Nr 74 şi 75 din Laboris Instrumentum, aş dori să-i mulţumesc Sfântului Părinte pentru că a introdus Bisericile Catolice de Rit Oriental, în Sinodul asupra Noii Evanghelizări cu darul făcut prin îndemnul „Apostolica Ecclesia” din Orientul Mijlociu şi prin vizita de neuitat [al Sfântului Părinte] în Liban. Documentul se deschide prin citarea a patru pilaştri peste care Biserica, de la origini, se întemeiază (Faptele Apostolilor 2,42): propovăduirea Cuvântului, slujba pentru caritate, Euharistia şi Sacramentele, rugăciunea personală şi comunitară (n ° 5).
Binomul „comuniune şi mărturie”, care au condus Sinodul la Orientul Mijlociu şi care constituie şi acum prioritatea Bisericii, se întemeiază pe cei patru pilaştri menţionaţi: ei au valoare şi în Sinodul de faţă, fiind de neînlocuit în fiecare acţiune de evanghelizare. Bisericile Răsăritene sunt recunoscute drept „mărturisitoare vii ale originilor” de către însuşi Conciliul Vatican II (cf. OE 1). Fericitul Ioan Paul al II-lea le-a prezentat ca fiind al doilea plămân al Trupului unic al lui Hristos, iar Papa Benedict le-a caracterizat drept aducătoare ale autenticităţii creştine pentru întreaga Biserică, care priveşte cu încredere spre viitor numai dacă rămâne ancorată la ceea ce a fost „la început” (Ioan 1).
Ele nu pot renunţa la deplina configuraţie eclezială pe care Conciliul le-a asigurat (cf. OE 1,24), şi nici la specifica misiune de unitate a tuturor ucenicilor lui Hristos, mai ales orientali (ibid.). Prin sprijinul Sfântului Părinte şi al Congregaţiei noastre, ne vom strădui, ca acestor Biserici să le fie acordate pretutindeni mijloace de prezenţă şi de jurisdicţie, cel puţin cele esenţiale, în aşteptarea celor mai adecvate. Bisericile orientale cer ca deplina comunione cum Petro et sub Petro să nu fie niciodată subestimată în scopuri ecumenice şi interreligioase. Îndelungatul şi credinciosul drum eclezial, întreţesut cu martiriu, califică aceste Biserici ca operatoare a Noii evanghelizări.
În patria mamă exercitarea libertăţii religioase [a acestor Biserici] sunt puse la grea încercare. În noile ţări [diaspora] trebuie să se pregătească la încercări la fel de grele din cauza eclipsei ostentate sensului lui Dumnezeu şi datorită confruntării cu limbaje şi modele noi. Însă, chiar fiii şi fiicele Răsăritului creştin se dovedesc a fi drept noi evanghelizatori în zonele metropolitane ale fiecărui continent (cfr. Proluziunea la PIO 15.10.2011), acolo unde comunităţile creştine sunt, uneori, rănite de indiferenţă sau chiar de părăsirea practică sau explicită a apartenenţei creştine. Mă simt obligat să subliniez condiţia, în anumite cazuri de persecuţie şi mai recent de „exod”, în care trăiesc mulţi creştini din Est (I.L. 74).
Mă alătur dorinţei lor ca ei să fie văzuţi şi valorizaţi nu ca o minoritate, ci ca o prezenţă, aceea a fermentului evanghelic care dospeşte toată pasta. Sensibilitatea admirabilă a Sfântului Părinte şi a Bisericii universale contribuie şi va contribui la îndepărtarea fricii ca, în viitor, atunci când vor lipsi „pietrele vii” să mărturisească Evanghelia acolo unde a luat viaţă. Pelerinajul pe care, mai ales în anul acesta al Credinţei vor face Bisericile pe meleagurile istorice ale mântuirii noastre, să confirme caritatea spirituală şi materială spre sporirea speranţei creştinilor din Orient pentru a primi din mărturia lor, acel confort care este indispensabil pentru o Nouă Evanghelizare.
Împreună cu Confraţi orientali, cu umilinţă, zicem nouă înşine: să recunoaştem problemele, diviziunile, lipsa de fidelitate faţă de Evanghelie, şi, uneori, amestecul cu puterea în căutarea unei siguranţe chiar economice.
Mulţumim confraţilor noştri de rit latin, pentru primirea pe care o dau credincioşilor Catolici de rit oriental, drept protagonişti ai Noii Evanghelizări.
Dorim ca ei să fie până la sfârşit ei înşişi, cu articularea lor spirituală, de rit şi de disciplină. Spre binele tuturor va creşte acţiunea Spiritului Sfânt, unicul garant al unităţii în diversitate. Vă Mulţumesc.
http://www.zenit.org/article-33285?l=italian

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.