Română | Italiano
AcasăŞtiri20138 Ianuarie: Boboteaza în Parohia din Udine. “Acesta este Fiul meu cel iubit întru Care am ...
Arhivă foto
Anul: 2017 » Eveniment: Puterea comuniunii şi a iubirii dintre oameni - pomenirea celor răposaţi în Parohia din Mestre » Titlu: 9979.jpg

Anul: 2017

Eveniment: Puterea comuniunii şi a iubirii dintre oameni - pomenirea celor răposaţi în Parohia din Mestre

Titlu: 9979.jpg

Ştiri

Boboteaza în Parohia din Udine. “Acesta este Fiul meu cel iubit întru Care am binevoit”. Mt 3,17

Boboteaza în Parohia din Udine. “Acesta este Fiul meu cel iubit întru Care am binevoit”. Mt 3,17

În Iordan botezându-te, Tu Doamne, închinarea Treimii s-a arătat: că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-te şi Spiritul în chip de porumb a adeverit întărirea Cuvântului Cel ce te-ai arătat Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat Mărire Ţie”. Troparul la Bobotează
La Parohia din Udine, Învierea Domnului, în centrul oraşului, la Biserica San Cristoforo, unde de 10 ani s-a format un colt romanesc de suflet pentru cei care-şi trăiesc credinţa, dar şi identitatea, limba, cultura sau tradiţiile aici în Italia.
Începutul anului civil 2013 ne găseşte în prag de sărbătoare, la praznicul Bobotezei, unde evenimentul mântuitor al Botezului Domnului de către sf. Ioan în râul Iordanului, aduce după sine binecuvântarea apelor. Cuvântul întrupat este Cel prin care Tatăl a binevoit să fie binecuvântată viaţa noastră, începând cu elementele vitale ale existenţei, cum ar fi apa.
Prin aceasta epifanie (arătare), legătura între Cuvânt şi elementul vital este evidentă şi concretă, Fiul lui Dumnezeu se află în apa Iordanului. Este dăruit oamenilor spre mântuire “… nu nu din faptele cele întru dreptate, săvârşite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea Spiritului Sfânt,” (Tit 3,5), prin glasul Tatălui din ceruri şi prin acţiunea Spiritului Sfânt ce se pogoară în chip de porumbel. Preasfânta Treime ne arată, nouă oamenilor, esenţa crucii dătătoare de viaţă pe care Hristos va trebui să o poarte până la capăt pentru a ne pune la dispoziţie şi “instrucţiunile de folosire” ale acesteia, pe care cine oare le mai citeşte astăzi, cu atâtea versiuni şi mai ales cu scrisul atât de mic şi limbajul atât de complicat.
Pentru o mai bună trăire a sărbătorii ne vin în ajutor glasurie cântului bisericesc, care fac parte din limbajul liturgic şi încearcă să exprime mareţia iubirii lui Dumnezeu pe de o parte şi uimirea noastră prin trăirile credinţei, pe de alta. Întâlnirea dintre aceste dimensiuni nu se poate exprima cu nimic mai bine decât prin cânt. Glasul 1 este un glas ce exprimă acordarea ritmului inimii noastre după ritmul inimii lui Hristos întrupat, prezentat la Templu, botezat şi arătat. Minunat! Dacă il ascultăm cu evlavie, ne regăsim în ritmul şi dulceaţa sa, depinzând în bună parte de vocea şi intensitatea sufletească a celui care cântă troparul.
Glasul 1 are un ritm ce aminteşte de cel al bătăilor inimii, are o duiosie şi o dulceaţă ce face trimitere la prezenţa mamei lângă copilul ei mic, are bemoli şi diezi care ţin legătura între notele întregi, venind parcă în sprijinul comuniunii, atât de greu de dobândit şi mai ales de ţinut.
Prin cântarea glasului 1 în casele noastre, când vine preotul cu crucea spre sfinţire, se doreşte implementarea bucuriei până în adâncul sufletelor celor din casă, se doreşte o acordare a ritmului după cel al lui Hristos, o sădire a unei astfel de comuniuni între cei din familie, încât să fie oglindire a celei din sânul Sfintei Treimi (reciprocitate, dăruire, iertare, sacrificare, împlinire, vrednicie şi mai ales iubire).
Salutul de la Bobotează, ce rasună în mintea şi în glasurile noastre: “Hristos în mijlocul nostru! - Este şi va fi!” conţine verbul “a fi” cu sensul de a exista şi nu verbul “a avea”. De ce? Pentru că prezenţa lui Hristos între noi sau în mijlocul nostru (minim doi, maxim mulţi, mulţi) nu are o valoare materială-cantitativă, ci o valoare inestimabilă-calitativă. Păstrarea acestei prezenţe hristice se face prin dobândirea unei forma mentis creştine, în contextul unei lumi care pare să ne prezinte cu totul alte direcţii, deseori chiar nicio direcţie, ci un mare şi complicat sens giratoriu, în care riscăm să ne consumăm existenţa, fără să ajungem nicăieri. Hristos cel botezat, nu este ceva ce paote fi posedat, ci este Persoana prin excelenţă care doreşte să-i descoperim iubirea, lăsându-ne pur şi simplu iubiţi.
p. Ioan Marginean-Cociş

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.