Română | Italiano
AcasăŞtiri201313 Martie: Noul Papă Jorge Mario Bergoglio
Arhivă foto
Anul: 2017 » Eveniment: Protopopiatul Greco-Catolic de Toscana şi Umbria pe urmele Mariei la Lourdes » Titlu: 9546.jpg

Anul: 2017

Eveniment: Protopopiatul Greco-Catolic de Toscana şi Umbria pe urmele Mariei la Lourdes

Titlu: 9546.jpg

Ştiri

Noul Papă Jorge Mario Bergoglio

Noul Papă Jorge Mario Bergoglio

Primul papă american este iezuitul Jorge Mario Bergoglio, în varstă de 77 de ani, arhiepiscop de Buonos Aires. Este o persoană apreciată şi cunoscută pe întreg continentul şi un păstor simplu, foarte iubit în dieceza sa, care în cei cinsprezece ani de episcopat a umblat în lung şi-n larg, cu metroul şi cu autobuzul.
„Oamenii mei sunt săraci şi eu sunt unul dintre ei”, a afirmat în repetate rânduri pentru a da explicaţii cu privire la alegerea sa de a locui într-un apartament şi de a-şi pregăti cina singur.
Preoţilor săi le spunea mereu să fie plini de milă, să aibă curaj apostolic şi uşile deschise pentru toţi. Cel mai rău lucru care se poate întâmpla în Biserică, a explicat în diferite ocazii, „este ceea ce Lubac numeşte „mondanité spirituele”, adică “să te pui în centru pe tine însuţi”. Când se referă la dreptatea socială, primul apel pe care îl face este acela de a relua catehismul, de a redescoperii cele zece porunci şi fericirile. Planul său este simplu: dacă se urmează lui Hristos, se înţelege că “încălcarea demnităţii umane a oricărei persoane este păcat de moarte”.
În ciuda caracterului său timid – biografia sa oficială este de câteva rânduri, cel puţin până la numirea de arhiepiscop la Buenos Aires – a devenit un punct de referinţă pentru puternicile sale luări de poziţie în timpul dramaticei crize economice care a zguduit ţara în anul 2001.
Se naşte în capitala argentiniană pe 17 decembrie 1936, fiu de emigranţi din Piemonte: tatăl său Mario este contabil, angajat al Căilor ferate. În schimb mama sa Regina Silvori, se ocupa de casă şi de educaţia celor cinci copii.
A luat diploma de specialitate în domeniul tehnolociei chimice, alege calea preoţiei intrând în Seminarul diecezan din Villa Devoto. Pe 11 martie 1958 trece la Noviciatul iezuit. Îşi complectează studiile sale de profil umanistic în Chile şi în anul 1963, întors în Argentina, îşi dă licenţa în filosofie la Colegiul Sf. Iosif din San Miguel. Între anii 1964 şi 1965 este profesor de literatură şi psihologie în cadrul Colegiului Immacolata di Santa Fé şi în anul 1966 predă aceleaşi materii în Colegiul Salvatore din Buenos Aires. Între anii 1967 şi 1970 studiază teologia terminând licenţa tot la Colegiul Sfântul Iosif.
Pe 13 decembrie 1969 este hirotonit preot prin punerea mâinilor arhiepiscopului Ramón José Castellano. Continuă studiile în perioada 1970-1971 la Alcalá de Henares, în Spania, şi pe 22 aprilie 1973 depune profesiunea perpetuă la iezuiţi. Din nou în Argentina, este responsabil de noviciat la Villa Barilari din San Miguel, profesor la Facultatea de Teologie, consultor al provinciei iezuiţilor şi Rectorul Colegiului.
Pe 31 iulie 1973 este ales provincial al iezuiţilor din Argentina, misiune pe care o are timp de şase ani. Reia, mai apoi munca în cadrul învăţământului universitar şi între anii 1980-1986 este din nou rector al colegiului Sf. Iosif, dar şi paroh la San Miguel. În martie 1986 pleacă în Germania pentru terminarea tezei de doctorat; după care superiorii îl trimit la colegiul Salvatore din Buenos Aires şi apoi în biserica iezuiţilor din Cordoba ca director spiritual şi confesor.
Cardinalul Antonio Quarracino este cel care a dorit să fie unul dintre apropiaţii săi colaboratori la Buenos Aires. Astfel, pe 20 mai 1992 Ioan Paul al II-lea l-a numit episcop titular de Auca şi auxiliar de Buenos Aires. În data de 27 iunie este horotonit episcop în catedrală, chiar de însuşi cardinalul. Îşi alege ca moto al episcopatului său Miserando atque eligendo şi pe stema episcopală include monograma IHS, simbol al iezuiţilor. Acordă primul său interviu ca episcop unui mic ziar parohial "Estrellita de Belém". Este numit imediat vicar episcopal pentru zona Flores şi pe 21 decembrie 1993 i se încredinţează şi sarcina de Vicar general al arhidiecezei. Drept urmare, nu este nicio surpriză atunci când este promovat arhiepiscop coadjutor de Buenos Aires. N-au trecut nici nouă luni şi la moartea cardinalului Quarracino devine succesorul acestuia, pe 28 februarie 1998, Arhiepiscop, primat al Argentinei şi Ordinarius pentru credincioşii orientali de rit bizantin rezidenţi în Ţară în lipsa unui episcop după propriul rit.
Trei ani mai târziu, în Concistoriul din 21 februarie 2001, Ioan Paul al II-lea l-a creat cardinal, desemnându-i titlul de “S. Roberto Bellarmino”. Face apel credincioşilor să nu meargă la Roma pentru a sărbători primirea sa în rândul cardinalilor, îndemnându-i să doneze săracilor banii care i-ar fi cheltuit pe drum. Devine Mare Cancelar al Universităţii Catolice din Argentina, este autorul cărţilor Meditaciones para religiosos (1982), Reflexiones sobre la vida apostólica (1986) e Reflexiones de esperanza (1992).
În octombrie 2001 este numit relator general asociat la a zecea adunare generală ordinară a Sinodului episcopilor, dedicată ministerului episcopal. O sarcină ce i-a fost încredinţată în ultimul moment prin înlocuirea cardinalului Edward Michael Egan, arhiepiscop de New York, constrâns să fie în patrie din cauza atacurilor teroriste din 11 septembrie. La Sinod sublinia in particular “misiunea profetică a episcopului”, misiunea sa de “a fi profet al dreptăţii”, obligaiţia sa “de a predica neîncetat” doctrina socială a Bisericii, dar şi “să exprime o judecată autentică în materie de credinţă şi morală”.
În acest timp, în America latină figura sa devine tot mai populară. În ciuda acestui fapt nu-şi pierde sobrietatea tipică şi stilul de viaţă riguros, definit de unii aproape “ascetic”. Cu acest stare de spirit, în anul 2002 refuză numirea de preşedinte al Conferenţei episcopale argentiniene, însă trei ani mai târziu este ales şi confirmat pentru trei ani până în 2008. Între timp, în 2005 participă la conclava unde a fost ales papa Benedict al XVI-lea.
Ca arhiepiscop de Buenos Aires - dieceză în care se află peste trei milioane de locuitori – se gândeşte la un proiect misionar bazat pe comuniune şi evanghelizare. Obiectivele principale sunt patru: comunităţi deschise şi fraterne; protagonism al unui laicat conştient; evanghelizarea adresată oricărui locuitor al oraşului; asistenţa acordată săracilor şi bolnavilor. Ţelul său este evanghelizarea oraşului Buenos Aires “ţinând cont de cine trăieşte aici, de cum este făcut şi de istoria lui”. Face apel preoţilor şi laicilor să coopereze unii cu alţii. În luna septembrie 2009 lansează o campanie naţională de solidaritate cu ocazia celor două sute de ani de independenţă a ţării urmărind realizarea a două sute de opere de caritate până în anul 2016. Pe plan continental, speranţe mari pornesc de la mesajul Conferinţei de Aparecida în anul 2007, ajungând să-l definească “Evangelii nuntiandi al Americii Latine”.
Până la începutul sediului vacant a fost membru al Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sfintelor Taine, pentru Cler, pentru Institutele de viaţă consacrată şi Societăţile de viaţă apostolică; al Consiliului Pontifical pentru Familie şi al Comisiei Pontificale pentru America Latină.
                                                                                           trad. pr. Ioan Mărginean-Cociş
L'Osservatore Romano 14 marzo 2013

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.