Română | Italiano
AcasăŞtiri201318 Martie: Pelerinajul anual la Bazilica Sfântului Anton de Padova
Arhivă foto
Anul: 2017 » Eveniment: „Doamne, bine ne este nouă să fim aici!..." » Titlu: 9589.jpg

Anul: 2017

Eveniment: „Doamne, bine ne este nouă să fim aici!..."

Titlu: 9589.jpg

Ştiri

Pelerinajul anual la Bazilica Sfântului Anton de Padova

Pelerinajul anual la Bazilica Sfântului Anton de Padova

Pelerinului îi stă bine cu drumul, călătorind ziditor spre mântuire.
Analizând termenii diferitelor limbi care exprimă ceea ce noi numim pelerinaj, observăm că se desprind cel puţin trei aspecte comune: ruptura, mersul şi căutarea locului sfânt.
Numai latinescul “peregrinatio” asociază cele două aspecte specifice pelerinajului: mersul şi ruptura, accentuând aspectul energetic şi ascetic al actului pelerin. Cei trei termeni “xeniteia”, “peregrinatio”, “proskynima” desemnează aspecte complementare, sensibilitatea occidentală insistând mai degrabă pe acţiune, în timp ce sensibilitatea orientală pe finalitate.
Tertulian a fost primul autor creştin care a folosit termenul “peregrinus” cu sensul de călător (De carne Christi, 7, 7). El vorbea de Maria şi fraţii lui Iisus care veniseră să-L vadă (Lc. 8, 20). Sfântul Grigore de Nyssa vorbeşte de "plecarea spre Ierusalim" (Epist. 2), iar sfântul Ioan Gură de Aur ar fi dorit să facă o călătorie, dacă sănătatea şi activitatea i-ar fi permis, pentru a vedea lanţurile şi închisoarea unde sfântul Pavel a fost închis. În Jurnalul de călătorie al Egeriei, cuvântul peregrinus este folosit o dată pentru a-i desemna pe pelerini.

În Evul Mediu “peregrinus” se va transforma în “pelegrinus” şi va desemna în latina ecleziastică medievală pe cel care merge spre un loc de cult pentru a se ruga lui Dumnezeu, pentru a-i mulţumi sau pentru a se pocăi.
A pleca, a merge, a descoperi orizonturi noi, a trăi într-o colectivitate şi, mai ales, a trăi o schimbare interioară a cărui scop este “urmarea lui Hristos”, aceste actiuni pot defini pelerinajul. Numai "mersul rătăcitor nu aparţine condiţiei pelerine."
Pentru a nu rătăcii prin viaţă, o bună parte a românilor credincioşi din comunităţile parohiale greco-catolice din Italia şi-au atins şi anul acesta ţelul de a se ruga la sfântul Anton de Padova prin cea mai mare rugăciune lăsată de Dumnezeu pe pământ: Sfânta Liturghie unde primim sf. Euharistie, Hristosul cel tainic prezent în mijlocul nostru.
Credincioşii au participat cu evlavie atât la Sfânta Liturghie arhierească, cât şi la rugăciunile pline de smerenie şi ardoare către Sf. Anton, la sfânta taină a Spovedaniei, la ungerea cu undelemnul bucuriei, rugându-se cu încredere la moaştele “sfântului minunilor” care mijloceşte la Dumnezeu pentru nevoia fiecăruia, pentru sfinţenie, pace şi linişte sufletească.
La Altar a slujit Preasfinţitul Claudiu împreună cu preoţii din parohiile româneşti din Italia, cu fraţii preoţi de la Mănăstirea Bazilicii Sf. Anton, cu preoţii responsabili pe diferite sectoare din Dieceza de Padova şi cu alţi preoţi care s-au ataşat de Biserica noastră.
Preasfinţitul Claudiu, a explicat foarte bine evanghelia zilei, vorbind despre importanţa Postului Mare în care intrăm punând în practică această acţiune "nu din punct de vedere doar exterior, privându-ne de anumite alimente, ci făcând acele fapte bune de care se vorbea în pericopa evanghelică din duminica trecută: mi-aţi dat să mănânc, să beau, m-aţi îmbrăcat, m-aţi vizitat fiind bolnav şi în închisoare, m-aţi primit la voi fiind străin, .... . Iisus se identifică cu aceste categorii în prima persoana “Mie mi-aţi făcut”", ....... Apoi a multumit părintelui abate Enzo Poiana şi fraţilor care slujesc la Bazilica sf. Anton, pentru primirea fraternă care în aceşti 7 ani s-a răspândit în sufletele pelerinilor români ce lucrează în Italia dar se îngrijesc de viaţa lor spirituală ajutaţi de preoţii lor.
          Preafericitul Card. Lucian Mureşan, i-a acordat părintelui “crucea pectorală”, ca semn de recunoastinţă şi apreciere pentru ceea ce a făcut şi va face în continuare pentru credinciosii nostri.
          Partea concluzivă a pelerinajului a fost agapa frăţească organizată în incinta mănăstirii, lângă sala “S. Antonio” şi sala “S. Bonaventura”, pe bază de mâncăruri tradiţionale româneşti.
“Sfântul minunilor, numit cu dor” cum auzim într-o frumoasă cântare dedicată sfântului Anton, a umplut sufletele pelerinilor cu har dumnezeiesc frumos mirositor, căutător de bine, înălţător către Dumnezeu. Dacă maternitatea este dată prin natura însăşi a femeii, paternitatea spirituală o întâlnim urmând modelul sfântului Anton cu pruncul Iisus în braţe. Iconitele, mozaicurile si afrescele din minunata Bazilică ne ajută să intuim legătura sa specială cu Hristos, pe calea prunciei ca ascultare, pe calea maturităţii ca propovăduitor şi pe calea misterului pascal şi a Învierii, ca împlinire a voinţei Tatălui.
Ne revedem anul viitor, bucuroşi să aducem laudă lui Dumnezeu.
p. Ioan Marginean-Cocis

 

Evenimente foto legate de această ştire

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.