Română | Italiano
AcasăŞtiri201313 Aprilie: Vizită pastorală în Parohia Greco–Catolică din Villafranca (VR)
Arhivă foto
Anul: 2020 » Eveniment: Hirotonire de preoţi în catedrala din Oradea » Titlu: 11689.jpg

Anul: 2020

Eveniment: Hirotonire de preoţi în catedrala din Oradea

Titlu: 11689.jpg

Ştiri

Vizită pastorală în Parohia Greco–Catolică din Villafranca (VR)

Vizită pastorală în Parohia Greco–Catolică din Villafranca (VR)

În duminica a treia din post, cea a venerării cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, 7 martie a.c., am trăit bucuria de a-l avea în mijlocul nostru pe Preasfinţitul Virgil Bercea, Episcop de Oradea. Parohia din Villafranca di Verona, este înfiinţată la sfârşitul anului 2012 şi este cea mai tânără parohie românească din Italia. Vizita pastorală a Preasfinţitului ne-a încurajat şi ne-a dat forţa necesară depăşirii obstacolelor care în mod normal apar la orice început de drum.
Am început închegarea comunităţii odată cu organizarea zilei de 1 decembrie, când m-am convins de potenţialul şi voinţa pe care le au cei peste o mie de români care locuiesc aici. Cu această ocazie am găzduit pe o perioadă de o săptămână un grup de peste 40 de tineri de la ansamblul folcloric „Plaiurile Dornelor”, care ne-au încântat cu spectacolele pe care le-au prezentat în mai multe localităţi din împrejurimi. Desigur că în această organizare am fost sprijiniţi de familiile de români care s-au mobilizat exemplar, oferind mâncare tinerilor pe toată durata şederii lor aici, dar şi tuturor celor prezenţi, în seara spectacolului. Autorităţile italiene ne-au oferit castelul din centrul oraşului, amenajând o scenă şi un cort uriaş, unde au încăput peste 1500 de spectatori. Autorităţile ecleziale ne-au pus la dispoziţie o biserică unde am celebrat un Te Deum după care am plecat în procesiune spre castel. Toate acestea au contribuit la atmosfera de sărbătoare şi de unire a românilor de aici.
Acest eveniment a dat startul parohiei, care de atunci este însufleţită de spiritul unităţii prin care cu adevărat devenim o forţă. Dezbinarea, izolarea şi despărţirea, niciodată nu au adus ceva bun în societate. De acest lucru se conving din ce în ce mai mulţi români, care odată ieşiţi din izolarea comunismului, din închiderea şi despărţirea religioasă faţă de Biserica lui Cristos, redescoperă cât de bine este să fim uniţi, ospitalieri şi neduşmănoşi cu aproapele nostru. Nu este uşor, după ce ai fost „învăţat” o viaţă, să urăşti, să te crezi singurul unic şi adevărat păstrător al tainelor, să îl ţii „ostatic” pe Dumnezeu şi nimeni altcineva să aibă acces la El, nu e uşor, când descoperi un Dumnezeu mult mai bun decât ai crezut, un Dumnezeu care nu poate fi închis într-un registru parohial sau într-o biserică, fie ea şi de stat, să te converteşti, să treci un pas mai în faţă pe calea Evangheliei şi a virtuţii creştine. Acest lucru se întâmplă cu fiecare persoană care este onestă şi Îl caută pe Dumnezeu în mod sincer şi dezinteresat, depunând la picioarele Crucii toată experienţa şi istoria personală. Când ai puterea să ieşi din „cochilia” trecutului şi să te integrezi intr-un mediu mai dezvoltat şi mai civilizat, poţi vedea din afară realitatea care te înconjoară. Trăind într-un popor latin îţi redescoperi latinitatea, într-un popor creştin - creştinătatea, într-un popor ospitalier - ospitalitatea. Nu e uşor după ce ai fost obişnuit să vezi doar diferenţe şi greşeli în celălalt, să descoperi câtă asemănare şi adevăr te uneşte cu el. Să redescoperi limbajul aproape comun al celor mai uzuale cuvinte latine: pâine (pane), carne (carne), vin (vino), sau sfânt (santo), spirit (spirito), apostolică (apostolica), din limba româna şi italiană; când ai deja cuvintele în limba ta îţi vine greu să le înstrăinezi forma şi să mai traduci din: spirit în duh, din catolică în sobornicească, din apostolică în apostolicească. Îţi vine greu după ce ai fost „învăţat” despre catolici că sunt răi că sunt eretici, să descoperi că te pun la masa lor, că te iartă şi te rabdă când le greşeşti, că te ajută când ai nevoie şi că nu ţi s-a întâmplat nici un rău dacă ai intrat intr-o biserică catolică să te rogi. Prin această revoluţie trec românii de aici.
Prezenţa şi cuvintele Preasfinţitului au întărit convingerea noastră de-a rămâne uniţi şi de-a nu abandona crucea. Ne-a încurajat prin exemplul Sfântului Părinte Papa Francisc, care provine dintr-o familie de emigranţi şi care s-a reîntors în patria de origine. Sperăm că şi generaţiile viitoare de români după ce vor fi educaţi în spiritul dreptăţii se vor întoarce în ţara de origine şi vor fi exemple pentru ceilalţi.
P. Dumitru Petrovan

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.