Română | Italiano
AcasăŞtiri201330 Aprilie: Scrisoarea Pastorală a PS Virgil Bercea la Sărbătoarea Învierii Domnului
Arhivă foto
Anul: 2017 » Eveniment: Încheierea postului Sf. Anton în Parohia din Mestre » Titlu: 10076.jpg

Anul: 2017

Eveniment: Încheierea postului Sf. Anton în Parohia din Mestre

Titlu: 10076.jpg

Ştiri

Scrisoarea Pastorală a PS Virgil Bercea la Sărbătoarea Învierii Domnului

Scrisoarea Pastorală a PS Virgil Bercea la Sărbătoarea Învierii Domnului

”Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim…”
          
Dragi credincioşi,
Ziua Învierii Domnului este o zi de bucurie indiferent după care calendar este sărbătorită. Să nu uităm, însă, că de fiecare dată când celebrăm Sfânta Liturghie comemorăm de fapt Învierea Domnului, trecerea de la moarte la viaţă deci şi învierea noastră împreună cu El.
În acest an, de Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Isus Cristos, doresc să medităm şi să interpretăm împreună două evenimente recente care au marcat viaţa Bisericii Catolice: retragerea Papei Benedict al XVI-lea şi alegerea noului Papă – Papa Francisc, şi să înţelegem rostul acestei schimbări.
Vorbind despre Biserică, Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea a spus: ”m-am simţit precum Sfântul Petru cu Apostolii în corabie pe Marea Galileei: Domnul ne-a dăruit multe zile însorite şi cu vânticel bun, zile în care pescuitul era din plin; au fost şi momente în care apele erau agitate şi vântul potrivnic, …, iar Domnul părea că doarme. Dar, am ştiut că în acea corabie era Domnul şi am ştiut mereu că, corabia Bisericii, nu este a mea, nu este a noastră ci a Lui, a Domnului. Iar Domnul nu o va lăsa să se scufunde: este El cel care o conduce, prin oameni pentru că aşa a hotărât Domnul” .
De asemenea, în primul său discurs public după alegere, actualul Papă Francisc a vorbit despre „biserica Romei care prezidează în caritate peste toate Bisericile”.
Iubiţi fraţi în Cristos,
Menţionarea lui Petru şi a Romei în discursurile celor doi Papi nu este întâmplătoare. Lui Petru i-a spus Isus: „Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui. Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri” (Mt. 16, 18-19). Tot lui Petru i-a repetat Isus de trei ori: „Paşte mieluşeii Mei”, „ Păstoreşte oile Mele”, „Paşte oile Mele” (cf. In. 21, 15-17). Şi, tot pentru Petru s-a rugat Isus pentru ca să nu „piară credinţa ta; Şi tu, oarecând, întorcându-te, întăreşte pe fraţii tăi” (Lc. 22, 32).
În momentul în care Isus a înviat iar apostolii stăteau închişi de „frica iudeilor”, Petru a fost cel care ”s-a ridicat şi a alergat la mormânt” (Lc 24, 12) ca să cerceteze mărturia femeilor mironosiţe. Iar apoi tot Petru a fost cel care a predicat primul în public: „Pe Iisus Nazarineanul, … pe …, voi L-aţi luat şi, pironindu-L, …, L-aţi omorât. Pe Acesta Dumnezeu L-a înviat, dezlegând durerile morţii, deoarece nu era cu putinţă ca El să fie ţinut de ea. … Căruia noi toţi îi suntem martori” (cf. Fapte 2, 22-32)
Iată-l aşadar pe Petru în momente cheie din viaţa lui Isus şi a Bisericii primare, predicând, întărind pe fraţi, păstorind. Aceasta e vocaţia încredinţată lui Petru, care e transmisă din urmaş în urmaş până astăzi; aceasta este vocaţia Romei de a ”prezida în caritate peste toate Bisericile”.
Dragii mei,
In lumina cuvintelor Papei Benedict despre „corabia lui Petru”, şi noi putem spune astăzi, în Sfânta zi a Învierii, că corabia Bisericii Greco-Catolice a avut zile bune, momentele mari în care soarele strălucea şi vântul era lin. Astfel de momente au fost: Unirea cu Roma care a creat redeşteptarea naţională şi spirituală a românilor, Şcolile Blajului care au pus bazele culturii române; Suplex Libelus Valahorum şi Memorandul care cereau drepturile românilor din Transilvania; adunarea de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj din 1848 când s-a strigat „vrem să ne unim cu ţara”; reînvierea din 1989 şi ridicarea Bisericii noastre la rangul de Arhiepiscopie Majoră.
La aceste zile însorite, însă, s-au adăugat zilele înnourate ale desfiinţării Bisericii Greco-Catolice din 1948 de către comunişti, arestarea episcopilor, a preoţilor şi a credincioşilor, puşcăriile şi canalul, moartea şi cimitirele fără cruci. Tot la aceste zile negre aş adăuga şi perioada de după căderea ”cortinei de fier”, când Bisericii noastre nu i s-au redat drepturile confiscate, iar credincioşii greco-catolici continuă să sufere.
Da, Biserica noastră a trecut prin vremuri bune şi vremuri de restrişte dar, şi noi, am ştiut întotdeauna că suntem ”în corabie cu Sfântul Petru şi cu Apostolii” şi că Domnul era acolo, chiar dacă ”părea că doarme câteodată”. El a fost mereu la cârmă şi nu a lăsat Biserica să se scufunde, iar acum Domnul o face să strălucească prin martirii ei care, rând pe rând, vin ridicaţi la cinstea altarelor. „A iubi Biserica înseamnă şi a avea curajul să iei decizii dificile, încărcate de suferinţă” , a accepta martiriul, a renunţa la putere, la totul pentru binele Bisericii şi din iubire faţă de Hristos cel Înviat. Mare Papa Benedict prin curajul său şi prin renunţarea de sine pentru binele Bisericii.
Dragi credincioşi,
”Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul” – 13 martie 2013 – una dintre zilele pe care le-a făcut Domnul… În această zi cardinalii au ales, dintre cei care erau ”în corabie cu Sfântul Petru şi cu Apostolii”, un om ”de la capătul lumii” , pentru a deveni noul episcop al Romei şi Păstor al turmei Bisericii. Un om ”de la capătul lumii” care în umbra crucii doreşte să fie Chemat Francisc, un om ”de la capătul lumii” care în lumina lui Hristos merge la altar pentru a duce un buchet de flori Maicii Domnului. Sfântul Părinte ne îndeamnă pe toţi „să mergem în prezenţa şi lumina lui Hristos”; „să construim Biserica din pietre vii” prin puterea şi lucrarea Spiritului Sfânt şi „să mărturisim împreună cu Sfântul Petru pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu” .
Mare om Papa Francisc prin umilinţa şi înţelepciunea sa. Părinţii şi bunicii acestui Papă au emigrat în Argentina ”pentru un codru de pâine mai bun” iar el se întoarce la Roma cu o extraordinară ”bogăţie”, bogăţie spirituală. După modelul Papei, românii noştri au mers, au emigrat prin lumea largă, în lumina lui Hristos şi, cu siguranţă, pe acolo pe unde sunt vor reuşi să zidească multe lucruri bune şi vor zidi şi Biserica cea din pietre vii, mărturisindu-l pe Fiul lui Dumnezeu iar la vremea potrivită poate ei, poate copii sau nepoţii lor se vor întoarce acasă cu alte bogăţii şi daruri pentru România.
”Ziua Învierii, să ne luminăm şi să ne îmbrăţişăm unii pe alţii şi să ne zicem fraţilor” la tot omul de bunăînvoire! Mari, minunate şi uneori misterioase şi neînţelese lucruri s-au întâmplat la umbra crucii în corabia Bisericii! Să nu uităm că şi noi, Biserica noastră, suntem într-un alt capăt de lume iar crucea când ne-a luminat, când ne-a umbrit existenţa de-a lungul vremii. Dar, în lumina şi în umbra crucii am fost mereu cu Maica Sfântă iar în buchetul de flori pe care Sfântul Părinte, Papa Francisc, l-a depus pe altar înaintea icoanei Maicii Domnului eram şi noi, fiecare cu bucuriile şi necazurile sale. Domnul ne-a fost maestru şi stăpân al sufletelor, ne-a condus pe drumul crucii şi am fost împreună cu El răstigniţi şi, tot împreună cu El celebrăm biruinţa vieţii asupra morţii la fiecare Sfântă Liturghie.
Dragii mei,
Învierea Domnului să vă aducă în suflet şi în inimă:
- curajul de ”a merge” prin viaţă la umbra şi în lumina crucii lui Hristos;
- tăria de ”a construi”, de ”a zidi” mereu Biserica pe sângele lui Hristos vărsat pe cruce;
- capacitatea de ”a-L mărturisi pe Hristos” lumii în care trăim.
Vă îndemn cu Hristos cel înviat: ”Nu temeţi! mergeţi şi vestiţi!”(cfr. Mt 28, 10) lumii învierea, ziceţi fraţilor tuturor, iertaţi toate pentru Înviere! Şi, să nu uitaţi că, pe marea vieţii, sunteţi ”în corabie împreună cu Petru şi cu Apostolii iar Hristos Domnul este acolo”!
Tuturor vă doresc sărbători sfinte şi binecuvântate!
Hristos a Înviat!
+ Virgil Bercea

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.