Română | Italiano
AcasăŞtiri20131 August: Istoria episcopului Ioan Ploscaru şi al pr. Clemente Gatti
Arhivă foto
Anul: 2017 » Eveniment: Parohia Sfinţii Trei Ierarhi din Roma în pelerinaj la „Montagna Spaccata” » Titlu: 9580.jpg

Anul: 2017

Eveniment: Parohia Sfinţii Trei Ierarhi din Roma în pelerinaj la „Montagna Spaccata”

Titlu: 9580.jpg

Ştiri

Istoria episcopului Ioan Ploscaru şi al pr. Clemente Gatti

Istoria episcopului Ioan Ploscaru şi al pr. Clemente Gatti

O carte apărută acum căţiva ani sub îngrijirea lui Roberto Scagno (Veneti in Romania, 2008) reconstruieşte detaliat, nu numai istoria, încă prea puţin necunoscută a emigraţiei italieneşti în Ţara danubiană începând cu anul 1800 până la cel de-al II-lea război mondial, ci şi finalul dramatic al acelei experienţe de emigraţie, care coincisese cu afirmarea regimului comunist după anul 1945.
Într-un context de teroare care s-a declanşat, are loc şi dezmembrarea prezenţei catolice: desfacerea unilaterală a concordatului cu Sfântul Scaun (17 iulie 1948), statalizarea şcolilor confesionale şi confiscarea bunurilor acestora, interdicţia comunicării între ierarhia bisericească locală şi cea din străinătate. Biserica mai grav rănită a fost cea Română Unită, Greco-Catolică, reunificată forţat cu cea ortodoxă şi de fapt suprimată. Martiriul, din păcate încă prea puţin cunoscut, a celor şase episcopi titulari la începutul persecuţiei şi a preoţilor (cu puţin sub 2000), este una dintre paginile dramatice ale istoriei secolului al XIX-lea. De aceea facem cunoscută publicarea unei cărţi, care este o adevărată marturie, acum în sfârşit disponibilă şi în italiană, după ediţia românească din 1993. Este cartea de memorii a episcopului Ioan Ploscaru (1911-1998), care a fost arestat în anul 1949 şi mai apoi a trecut, prin nenumărate torturi, timp de 15 ani în închisorile comuniste, vinovat numai de faptul că a rămas fidel propriei credinţe (Lanţuri şi teroare. Un episcop clandestin greco-catolic în persecuţia comunistă din România, Bologna, EDB, 2013, pag. 476, Euro 30).
Au fost şi alţi preoţi practic masacraţi în acei ani. Scagno ne aminteşte un nume, uitat şi acesta: cel al franciscanului din Veneto, Clemente Gatti (1880-1952), care de multă vreme îşi trăia misiunea sa în Transilvania şi în 1950 a fost transferat la Bucureşti pentru asistenţa puţinilor italiani care mai rămăseseră. La începutul anului 1951 autorităţile italiene şi curia generală de la Roma au încercat fără rezultate să-l convingă pe părintele Gatti să părăsească România. El dorea însă să rămână la locul său, înfruntând astfel, în mod atât de conştient, tragicul său destin, adică arestarea din 8 martie 1951. Condamnat fiind, a înfruntat în anul din închisoare torturi atât de crâncene, încât a ajuns aproape de moarte, astfel încât autorităţile române, la insistenţa repetată a celor italiene, au preferat să se scape de el înainte să moară, trimiţându-l la Viena în aprilie 1952. Aici ajunsese în condiţii foarte grave, în stadiu confuzional, nemaifiind în măsură nici să vorbească, nici să se mişte. A fot transferat cu mare grijă în Italia unde a decedat pe 6 iunie în mănăstirea Saccolongo, din provincia de Padova. Asupra acestei figuri luminoase, dieceza din Padova a deschis, pe bună dreptate, procesul de canonizare. Părintele Gatti a fost reabilitat de către autorităţile române în anul 1997 şi pedeapsa sa a fost anulată.
Observatorul roman 1 august 2013
Gianpaolo Romanato
Trad. p. Ioan Marginean-Cocis
Gianpaolo Romanato

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.