Română | Italiano
AcasăŞtiri201312 Septembrie: O zi la Ostiglia
Arhivă foto
Anul: 2017 » Eveniment: Protopopiatul Greco-Catolic de Toscana şi Umbria pe urmele Mariei la Lourdes » Titlu: 9555.jpg

Anul: 2017

Eveniment: Protopopiatul Greco-Catolic de Toscana şi Umbria pe urmele Mariei la Lourdes

Titlu: 9555.jpg

Ştiri

O zi la Ostiglia

O zi la Ostiglia

Părintele Andrei Meseşan a avut amabilitatea să mă invite la sfinţirea Capelei bizantine din Ostiglia (MN). Am avut bucuria să citesc două ectenii în limba italiană în cadrul Sfintei Liturghii Euharistice, celebrată de P.S. Sa Virgil Bercea, Episcop de Oradea şi responsabil al Diasporei române, alături de mulţi alţi preoţi de rit oriental bizantin şi latin roman, printre care se afla şi părintele Flaviano Gusella, respobsabilul Sanctuarului San Leopoldo Mandić, mult binevoitorul şi primitorul paroh don Bruno cu viceparohul don Mirco.
Procesiunea s-a desfăşurat în linişte şi în mod solemn pornind de la vechea biserică în frunte cu preaporii şi icoanele, fiind prezenţi PS. Virgil şi Mons. Roberto Busti, episcop de Mantova.
Cântarea „Trisaghin - Sfinte Dumnezeule” însoţea cu solemnitate procesiunea, simbol şi metaforă a drumului nostru pământesc. Ne-am oprit apoi în faţa capelei, unde slujitorii împreună, în italiană şi în română, au dat citire rugăciunilor, în timp ce uşile capelei erau închise. S-a repetat ritul din Ajunul Învierii, când slujitorul bate în uşile închise şi zice:
“Porţi, ridicaţi-vă capetele;
ridicaţi-vă, porţi veşnice,
ca să intre Împăratul măririi!”

Din interior careva răspunde: “Cine este acest Împărat al măririi?”

Iar slujitorul răspunde: “Domnul cel tare şi puternic,
Domnul cel viteaz în lupte.
Porţi, ridicaţi-vă capetele;
ridicati-le, porţi veşnice,
ca să intre Împăratul măririi!
… (Psalm 24:7-10).
S-a intrat apoi în noua capelă, dedicată Sf. Antonie Abate, continuând cu consacrarea propriu-zisă, unde s-a folosit uleiul sfinţit cu care s-au uns icoanele şi pe urmă pereţii bisericii.
Preoţii prezenţi din cele trei decanate au fost conduşi de pr. Vasile Alexandru Barbolovici, protopop de Triveneto, pr. Marinel Mureşan, protopop de Emilia-Romagna şi Robert-Romulus Popa, din Lombardia.
La sfârşitul acestei prime părţi, pr. Vasile Alexandru Barbolovici a dat citire actului de înfiinţare numit „Hrisov”.
Sf. Liturghie a fost săvârşită afară, în apropierea noii biserici, într-o curte mare. Corurile din München (Corul Misiunii Române Unite) şi din Ostiglia (Corul parohial din Ostiglia) au dat răsăpunsurile la Liturghia euharistică celebrată cu un număr mare de credincioşi, aproximativ şaptesute, unii sosiţi cu preoţii lor chiar de departe: din Bolzano, cu pr. Marius Vişovan, din Vicenza cu pr. Roimond Salanschi, din Rimini cu pr. Cristi Coste etc. A fost prezent şi pr. Gabriel Buboi, Rectorul Colegiului Pontifical Pio Romeno din Roma.
Mons. Roberto Busti, Episcop de Mantova, după o scurtă dar semnificativă şedere, a fost nevoit să-şi ia rămas bun din cauza altor angajamente pastorale luate.
Prin prezenţa sa, el a demonstrat grija Bisericii Catolice locale faţă de românii prezenţi, dintre care unii erau îmbrăcaţi în frumoase costume populare din zana Maramureş şi din locurile de origine.
P.S. Virgil a ţinut predica, rostind cuvinte de mulţumire fie la adresa românilor, fie la adresa italienilor, amintind faptul că cei dintâi şi-au părăsit Patria în căutarea unei pâini mai puţin amare. Preasfinţitul a adus aminte şi de misterul celebrat: Sfânta Înviere, dar în acelaşi timp şi Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, Preasfânta Maria. La sfârşitul Liturghiei, la care s-a participat intens şi cu multe împărtăşiri, Primarul din Ostiglia, avocatul Umberto Mazza, a rostit câteva cuvinte semnificative, oprindu-se îndeosebi asupra colaborării dintre italieni şi români, care trebuie să continue să conlucreze, rămânând fideli proprilor tradiţii. Numai cu această osmoză se va putea îmbogăţii comunitatea locală şi cea naţională. A luat cuvântul şi un reprezentant al Consulatului Român din Milano, care şi-a exprimat mulţumirea şi bucuria pentru că a avut ocazia să ia parte la o zi atât de sacră şi de importantă.
A urmat apoi numirea de Stavrofor, „Arciprete” (ita.) făcută de către Preasfinţitul Virgil lui don Bruno şi părintelui Andrei, parohul Comunităţii româneşti din Ostiglia şi Mantova, deasemenea decernarea a numeroase diplome, care atestă recunoştinţa episcopului, parohului şi a comunităţii, colaboratorilor şi binefăcătorilor.
La încheierea slujbei părintele Andrei a mulţumit episcopului Virgil pentru prezenţa sa şi pentru încurajare şi i-a oferit din partea Comunităţii o icoană cu Maica Domnului. A mulţumit apoi tuturor confraţilor preoţi prezenţi, pelerinilor veniţi de departe şi tuturor celor care au pregătit această minunată sărbătoare.
Într-adevăr s-au făcut sacrificii de neînchipuit pentru renovarea bisericii din partea credincioşilor şi a binefăcătorilor, sacrificii dealtfel necesare deoarece biserica a suferit daune din cauza cutremurului.
Cu mare bucurie, am observat că în biserică este prezentă şi o icoană cu Sf. Leopoldo Mandić, călugăr capucin (1866-1942), confesor, de origine din Dalmaţia, care a petrecut toată viaţa sa în scaunul de spovadă, la Padova, dedicând fiecare jertfă a sa pentru Unitatea Bisericii Orientale cu cea Occidentală. Pe bună dreptate, sfântul de origine croată paote fi considerat un ecumenist ante-litteram şi mănăstirea sa este centru ecumenic. Astfel se înţelege prezenţa părintelui Flaviano Gusella O.F.M. Capp., stareţ al Mănăstirii şi Rector al Seminarului Părinţilor Capucini din Padova.
Cred că hotărârea părintelui Andrei de a alege data de 8 septembrie pentru consacrarea Bisericii Sf. Antonie Abate, nu a fost una întâmplătoare. În acea zi este sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului. Sărbătoarea pe care se întemeiază consacrarea bisericii Sf. Ana, Maica Mariei la Ierusalim, care s-a întemeiat acolo unde, conform tradiţiei, se afla casa părinţilor Preasfintei Maria, este dealtfel şi prima mare sărbătoare pe care o găsim în calendarul liturgic bizantin care începe la 1 septembrie şi precede cu patru zile pe cea a Preasfântului Nume al Mariei care se celebrează în ritul latin roman cu patru zile mai târziu, pe 12 septembrie, chiar atunci când Comunităţile Orientale de rit bizantin sărbătoresc întroptirea Praznicului Naşterii Preasfintei Maria.
Prasfânta Maria este esenţială pentru mântuirea noastră, luând în considerare rolul important pe care îl avuse la Răscumpărarea Omului şi în cadrul misterului Întrupării.
Troparul Sărbătorii începe asemenea celui de la Naşterea Domnului: “Naşterea Ta …” Este o naştere care, asemenea celei a Fiului Său, ne
transmite nu numai mântuirea, ci şi o adevărată bucurie.
Am fost cuprins de o mare bucurie ca părtaş la Sfânta Liturghie arhierească şi la Agapa ce a urmat, pregătită cu multă grijă de către doamnele din Parohia românească de la Ostiglia, ajutate de alţi colaboratori, întâlnind astfel prieteni apropiaţi şi mai îndepărtaţi.
Trad. pr. Ioan Marginean-Cocis
          
prof. Giuseppe Munarini

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.