Română | Italiano
AcasăŞtiri201421 Mai: Comunitatea greco-catolică din Padova în pelerinaj la Opera Providenţei Sf. ...
Arhivă foto
Anul: 2017 » Eveniment: Pelerinajul Comunităţii din Mestre la Madonna del Frassino şi Verona » Titlu: 9563.jpg

Anul: 2017

Eveniment: Pelerinajul Comunităţii din Mestre la Madonna del Frassino şi Verona

Titlu: 9563.jpg

Ştiri

Comunitatea greco-catolică din Padova în pelerinaj la Opera Providenţei Sf. Anton

Comunitatea greco-catolică din Padova în pelerinaj la Opera Providenţei Sf. Anton

Pe data de 18 mai 2014, a treia duminică a lunii Sfintei Fecioare, comunitatea greco-catolică din Padovaa organizat un pelerinaj la un loc special din periferia oraşului Padova, şi anume la centrul de găzduire a persoanelor cu handicap mintal sever, numit „Opera Providenţei Sf. Anton” (OPSA). Aflat la Sarmeola di Rubano, la 6 km de Padova, OPSA este un mic orăşel al carităţii, alcătuit din numeroase clădiri şi construcţii, într-un parc natural foarte amplu.
Pelerinajul a început cu rugăciunea colectivă a Paraclisului şi meditaţia în faţa grotei şi statuii Sfintei Fecioare de la Lourdes, reprodusă în parcul din incinta Centrului.
Dacă în primul nostru pelerinaj, făcut în urmă cu două săptămâni la Terassa Padovana, am reflectat la misterul Sf. Fecioare ca „Maică a Milostivirii”, aici, la OPSA, am contemplat-o ca „Tămăduitoarea Bolnavilor”, împreună cu toţi cei care aleargă la ajutorul Ei, invocând-o în acest loc.
În a doua parte a pelerinajului nostru, am avut onoarea de a vizita o mică parte a Centrului, prin bunăvoinţa şi zelul apostolic al unei călugăriţe elisabetine, sr. Paola Bazzotti, care de 7 ani trăieşte şi lucrează la OPSA, dedicându-şi apostolatul nevoilor acestor semeni atât de marginalizaţi de societate, dar care şi-au găsit aici un adevărat cămin.
Centrul OPSA a luat fiinţă prin inspiraţia episcopului de Padova, Girolamo Bortignon care, în 1955, după o amplă vizită pastorală în parohii, a înţeles în mod profund nevoia de ajutor pe care o aveau persoanele purtatoare de handicap psihofizic grav. Visul al acestui mare om, devenit realitate prin pronia lui Dumnezeu, a redat sens şi valoare vieţilor acestor oameni marginalizaţi, văzuţi în acea perioadă ca rebuturi ale societăţii, condamanaţi la degradare şi moarte de către indiferenţa şi prejudecăţile celorlalţi. De atunci şi pană în ziua de azi, centrul a devenit un adevărat „Sanctuar al Carităţii”, aşa cum l-a numit însuşii Sf. Papă Ioan Paul al II-lea când, în anul 1982, şi-a început vizita apostolică la Padova tocmai din acest loc.
De-a lungul timpului, pilaştrii pe care s-a sprijinit funcţionarea acestei imense Opere a Carităţii au fost credinţa, pomana, rugăciunea şi încrederea în Provintenţă. Până la mijlocul anilor ’70 nu existau finanţări din partea Statului, iar Centrul s-a sprijinit exclusiv pe operele de caritate ale credincioşilor. Ulterior, OPSA s-a dezvoltat foarte mult, iar în prezent pot fi găzduiţi aici peste 600 de “oaspeţi”, aşa cum sunt numiţi simbolic bolnavii cu handicap mintal sever de aici. Ei se bucură de îngrijire la toate nivelele, plecând de la nevoile de bază (hrană, îmbrăcăminte), până la îngrijire medicală specializată şi activităţi ocupaţionale (teatru, muzica, sport). Cei care ajung aici ies de sub condamnarea la singurătate şi se bucură, atât cât pot ei, de o viaţă demnă şi senină. Nevoia lor de afecţiune şi grijă este asigurată de un număr foarte mare de personal angajat, dar înseosebi de voluntari, care îşi oferă din timpul şi capacităţile proprii pentru a-i servi pe cei mai mici. Una dintre ideile cu care am rămas din mărturia sr. Paola a fost aceea că, dincolo de toate temerile cu care vizitează sau activează la OPSA, oamenii îşi dau seama că „oaspeţii” le oferă, prin simplitatea şi afecţiunea lor genuină, experienţe deosebit de frumoase, îmbogăţindu-le sufletul şi reamintindu-le că fericirea în viaţă stă adesea în lucrurile micişi simple.
În timpul pelerinajului nostru am avut parte şi de un prânz în aer liber, în parcul din incinta Centrului. Ieşirea a coincis cu ziua de naştere a unei doamne din comunitatea noastră, d-na Lucia Pop, iar astfel, prin bunăvoinţa ei, am închinat un pahar de şampanie şi am făcut să răsune un ”La mulţi ani“ românesc.
Le mulţumim preoţilor noştri pentru aceasta iniţiativă,dar îndeosebi sr. Paola Bazzotti, prin care am cunoscut un alt loc plin de încarcatură spirituală, umană şi socială. Fiecare dintre cei care au participat duminică la acest pelerinaj au plecat acasă mai mulţumitori, mai recunoscători, fiind conştienţi ca „această vale de lacrimi” (cum este numita viaţa într-o anumită rugăciune) poate deveni râu de caritate pentru cel care este dispus sa dăruiască şi să primească.
Laura Raita

 

Evenimente foto legate de această ştire

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.