Română | Italiano
AcasăŞtiri201429 Mai: Pelerinajul comunităţii greco-catolice din Padova la Sanctuarul Fecioarei de la ...
Arhivă foto
Anul: 2017 » Eveniment: Liturghie greco-catolică solemnă la Oderzo » Titlu: 9679.jpg

Anul: 2017

Eveniment: Liturghie greco-catolică solemnă la Oderzo

Titlu: 9679.jpg

Ştiri

Pelerinajul comunităţii greco-catolice din Padova la Sanctuarul Fecioarei de la Tessara

Pelerinajul comunităţii greco-catolice din Padova la Sanctuarul Fecioarei de la Tessara

Pe data de 25 V 2014, a patra duminică din mai, membrii comunităţii greco-catolice româneşti din Padova au organizat un ultim pelerinaj închinat Sf. Fecioare, din seria celor speciale ale acestei luni. Şi de data aceasta, preoţii noştri ne-au condus paşii spre un loc special, precum sunt toate acelea în care Sf.Fecioară şi-a făcut simţită prezenţa binefăcătoare. Este vorba de Sanctuarul Maicii Domnului de Tessara, din localitatea S. Maria di Non, aflată în partea de nord a provinciei de Padova, aşezare străbătută de apele râului Brenta. Aici, am fost întâmpinaţi de către rectorul Sanctuarului pr. Loris Zamarco, care ne-a împărtăşit câteva crâmpeie din istoria acestui loc binecuvântat.
La mijlocul sec. al XV-lea, în acest spaţiu înconjurat de verdeaţă şi stăpânit de o linişte ce predispune la reculegere interioară, Maica Tămăduirii şi-a revărsat încă o dată harurile de vindecare asupra unei copile aflate într-o stare de sănătate precară. Din cauza bolii sale, mai mult târându-se decât umblând, fetiţa obişnuia să ducă merinde tatălui său care lucra pe o plantaţie de orez aflată pe marginea râului Brenta. Pe drum, se oprea în rugăciune ori de câte ori putea la ruinele vechii biserici a Sf. Egidiu, o fostă mănăstire benedictină demult părăsită. Într-o astfel de zi, pe când fetiţa zăbovea în rugăciune, Maica Sfântă îi apăru îmbrăcată în lumină, o vindecă miraculos şi îi spuse că dorea ca biserica să fie reconstruită, iar înăuntrul acesteia să fie pusă spre venerare o imaginea a Sa, pentru ca de acolo Ea să poată împărţi haruri îmbelşugate. E de prisos a povesti despre minunarea şi fericirea părinţilor când îşi văzură copila complet vindecată. Vestea acestui miracol se răspândi rapid şi, curând, vechea biserică a Sf. Egidiu s-a transformat într-un centru de pelerinaj marian, în care harurile au continuat să se răspândească până în ziua de azi, pentru cei ce se opresc cu încredere şi se abandonează în mâinile Sf. Fecioare.
La un moment dat, nu se ştie de unde, în Sanctuar a fost adusă şi aşezată o statuie a Maicii Domnului; legenda spune că ar fi adus-o apele râului, în timpul unei inundaţii. Trebuie că a fost sculptată undeva la începutul sec. al XVI-lea, autorul rămânând anonim. Sf. Fecioară este înveşmântată în roşu, cu o mantie albastră presărată cu stele; îl ţine în braţe pe pruncul Isus, pe care îl oferă oamenilor care O contemplă. Expresia chipului Sf.Fecioare este unică: frumoasă şi tânără, Maica Sfântă pare îngrijorată şi în acelaşi timp senină. Ea este îngrijorată pentru omenire, pentru toţi fiii Ei care par a umbla pe căi mereu greşite, dar e şi senină, deoarece Ea îl poartă în brate pe însuşi Dumnezeu, Cel care poate schimba destinul aparent implacabil, atunci când inima omenească îi acceptă voinţa. Privirea Maicii este îndreptată undeva spre orizont, în depărtare, aparent fără un contact direct cu cel ce se află în faţa ei. Există totuşi un punct în biserică în care ochii rugătorului îi poate intersecta pe cei ai Fecioarei, ca şi cum în acel loc, Ea şi-ar coborî privirea pentru a te întâlni în mod personal.
În mărturia sa, pr. Loris ne-a spus că există în permanenţă oameni care trec să O salute pe Maica Domnului, iar joia seara, la Liturghie şi rugăciunea mariană, sanctuarul se dovedeşte aproape neîncăpător pentru toţi cei care vin sa implore haruri sau să aducă mulţumiri Maicii Sfinte.
Comunitatea de pelerini români s-a rugat rugăciunea Paraclisului. Apoi, fiecare din cei prezenţi, a trecut în voie, oprindu-se preţ de câteva clipe în punctul din dreapta bisericii, unde se coboară privirea Fecioarei Maria. Toţi încolonaţi, la picioarele Ei, am recitat o caldă rugăciune ce I se adresează: „La Tine vin, Marie, la cine aş veni...”, şi ne-am umplut sufletele de prezenţa şi de gingăşia Ei. Au urmat momente de bună dispoziţie, în care am vizitat împrejurimile şi am stat împreună la masa de prânz.
Îi aducem mulţumiri pr. Loris Zamarco care, prin cuvântul său plin de trăire, ne-a lărgit orizonturile spirituale şi ne-a îndemnat sufletele să caute mai cu râvnă răspunsuri la Aceea care dăruieşte haruri tuturor celor ce au inima deschisă să le primească. Chiar dacă în calendar, luna mai ne îmboldeşte să dăm rozarul jos din cui şi să-l luăm în mâini, ar fi totuşi ideal ca în fiecare zi din viaţa noastră să O luam de mână pe Maica Sfântă, singura care ne poate îndrepta paşii spre Fiul Ei şi, implicit, spre Împărăţia Cerurilor.
Laura Raita

 

Evenimente foto legate de această ştire

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.