Română | Italiano
AcasăŞtiri201426 Iunie: Parohia Roma Nord Euclide în pelerinaj la Ischia
Arhivă foto
Anul: 2017 » Eveniment: Eveniment cultural la Roma Nord. Prezentare revistei aniversare. Primul deceniu de activitate. » Titlu: 9598.jpg

Anul: 2017

Eveniment: Eveniment cultural la Roma Nord. Prezentare revistei aniversare. Primul deceniu de activitate.

Titlu: 9598.jpg

Ştiri

Parohia Roma Nord Euclide în pelerinaj la Ischia

Parohia Roma Nord Euclide în pelerinaj la Ischia

Parohia Roma-Nord Euclide-Flaminia sub administrarea părintelui Serafim Vescan Iulian, a organizat în data de 22 iunie 2014 un pelerinaj pe insula Ischia.
Punctul de întâlnire al celor 75 de enoriaşi, a fost Piaţa Flaminio din Roma, sâmbătă seara la orele 22.30. De aici am plecat către biserica Santa Anastasia de lânga Circo Massimo, unde la ora 24.00 preaiubitul nostru părinte Serafim, împreună cu cei doi invitaţi de seamă ai săi, parintele Vasile Orghici şi părintele Siluan, au oficiat Sfânta Liturghie. Această biserică este deschisă tot timpul anului, zi şi noapte, credincioşi rugându-se în permanenţă.
Sfânta şi preaviteaza Muceniţa Anastasia a trăit in Roma, pe vremea impăratului Diocletian. Era fiica unui elin, cu numele Prepexastu, şi al unei creştine cu numele Fausta. A cunoscut invăţătura creştină de la mama ei, iar Sfintele Scripturi de la un bărbat insuflat de Dumnezeu si binecredincios, cu numele Hrisogon. Părinţii au măritat-o cu un elin pe nume Publie. Din pricina necredinţei lui, sfânta se purta cu el făra dragoste; se prefăcea totdeauna bolnavă, ca să nu aibă nici o legătură cu el. Se imbrăca cu haine proaste şi sărăcăcioase; stătea de vorbă numai cu femei nevoioase; slujea pe ascuns pe cei ce patimeau pentru Hristos, intra in inchisorile in care se aflau, le spală şi le ungea rănile cu untdelemn si le dădea hrana potrivită, insoţită fiind totdeauna de o slujitoare. Pentru toate aceste fapte, a fost inchisă de soţul ei. S-a întâmplat însă că soţul ei s-a înecat într-o furtună pe mare. Ramasă liberă, Anastasia a împărţit toate averile ei săracilor. După aceea, fără să se mai teamă, slujea celor ce pătimeau pentru Hristos; pe cei care mureau îi lua şi-i îngropa cu cinste. A îndemnat pe mulţi la mucenicie. A fost prinsă, supusă la chinuri de ighemoni împreună cu alte femei. În timpul chinurilor şi-a luat cununa muceniciei.
În jurul orei 3, în liniştea nopţi si cu rugăciune neântreruptă am plecat către Ischia, cu autocarul. Cu ajutorul lui Dumnezeu, dimineaţa la ora 7.30, am ajuns în portul Pozzuoli care se află la câtiva kilometri de oraşul Napoli. Aici ne-am îmbarcat pe vapor unde, după o călatorie de aproximativ o ora am ajuns la destinaţia noastră finală, Insula Ischia.
Ischia este o insulă a Italiei din Marea Tireniană, în Golful Napoli, la aproximativ 18 mile marine de localitatea Napoli. Cu o formă trapezoidală, Ischia măsoară aproximativ 10 km de la est la vest şi 7 km de la nord la sud, având circa 34 km de linie de coastă şi o suprafaţă de 46.3 km². Este acoperită în întregime de munţi, cel mai înalt vârf fiind Muntele Epomeo de 788 m. Insula are o populaţie de 62.733 locuitori. Climatul este în general cald şi umed, cu o temperatură maximă de 38 ° C, în sezonul de vârf. Vremea este optimă în cea mai mare parte a anului. Iarna are temperaturi blânde, cu ploi scurte. Principalul oraş al insulei se numeşte tot Ischia. Insula este înconjurată de plaje bogate în nisip şi mici golfuri (multe dintre ele uşor accesibil atât de pe uscat, cât şi dinspre mare). Aflată într-o zonă cu activitate vulcanică, insula beneficiază de însemnate resurse de ape termale, minerale şi de noroi vulcanic care susţin principala industrie: turismul. Turiştii provin în special din Italia continentală şi Germania, dar şi din Marea Britanie sau unele ţări din Asia. Limba oficială este italiana, dar datorită contactului cu turişti străini, majoritatea locuitorilor cunosc foarte bine germana şi engleza.
Pe Insula Ischia ne-am deplasat doar cu mijloacele de transport in comun, autobuzele mai mici sau mai mari care serpuiau pe serpentine. Ne-am plimbat prin oraşele staţiuni liniştite, vizitând numeroase locuri şi lăcaşuri de cult, cum ar fi Biserica Soccorso care este un simbol pentru oraşul Forio. Înconjurată de mare şi cu faţa spre piazza Soccorso, biserica a fost construită în sec XVIII, pe ruinele unei biserici mai vechi. Când vremea este frumoasă, de aici se poate vedea insula Ventotene, cea mai mică insulă a Mării Tireniene, are mai puţin de un km pătrat. O alta biserică care ne-a impresionat a fost şi Santa Maria di Loreto care se gaşete pe stada principală din acelaşi oras. Aceasta a fost construită în secolul al XIV-lea şi apoi complet renovată din anul 1500. În corpul său a fost construit şi un spital care era de foarte mare ajutor locuitorilor insulei in acele timpuri.
Un alt loc minunat şi plin de istorie a fost şi Castelul Aragonez care este o fortificaţie pe un loc stâncos, construit în 474 î. Hr. de Hiero I din Siracuza, pe o mică insulă în partea de est insulei Ischia. În jurul anului 1700 aproximativ 2000 de familii locuiau pe insulă mică. Aici existau 13 biserici. In 1912 castelul a fost vândut la un propietar privat. Castelul este unul printre cele mai vizitate locuri ale insulei. El este accesat printr-un tunel săpat în stancâ la jumatatea sec XV –lea de către Alfonso de Aragon. Tunelul are 400 metri lungime. De-a lungul tunelului există o capela mica, consacrată lui San Giussepe Della Croce, sfântul patron al insulei.
În călatoria noastră am vizitat şi colţurile mai puţin turistice, straduţele imperfecte, dar atat de autentice.
Spre seară, în jurul orei 16.30 ne-am reântors în port iar în aşteptarea vaporului, părintele Vasile ne-a incântat cu cateva câtece religioase cântate la acordeon. Drumul spre casă a continuat în acelaşi fel, iar preoţii noştri ne-au spus multe cuvinte de învăţatură.
Ca o concluzie pot spune că în acest pelerinaj care a început de sâmbată seara, cu rugăciune, Sfânta Liturghie, iar mai apoi călătoria pe insula Ischia, au fost momente unice care printre altele ne-au arătat cât de unită poate fi comunitatea noastră si toate acestea datorită în primului rând părintelui nostru de suflet, preot Serafim Vescan Iulian, care întotdeauna a fost şi este langă noi, în momentele bune ale vieţii dar şi în momentele grele prin care trece fiecare. Ca un adevarat păstor a avut întotdeauana grijă de noi şi pentru asta îi mulţumim din suflet. Doamne ajută.
Bianca Deliu

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.