Română | Italiano
AcasăŞtiri201412 Decembrie: Pastorala Crăciun a PS Virgil Bercea
Arhivă foto
Anul: 2017 » Eveniment: Sfântul Maslu în Parohia „Sfânta Maria in Araceli” din Vicenza » Titlu: 10063.jpg

Anul: 2017

Eveniment: Sfântul Maslu în Parohia „Sfânta Maria in Araceli” din Vicenza

Titlu: 10063.jpg

Ştiri

Pastorala Crăciun a PS Virgil Bercea

Pastorala Crăciun a PS Virgil Bercea

Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. (Lc 2,10)
          
          
Dragi credincioşi,
Naşterea Domnului nostru Isus Cristos aduce în fiecare casă şi în fiecare persoană bucuria sfântă a Crăciunului. „Bucuria evangheliei umple inima şi viaţa celor care se întâlnesc cu Isus. Cei care se lasă mântuiţi de El sunt eliberaţi de păcat, de tristeţe, de golul interior, de izolare. Cu Isus Cristos mereu se naşte şi se renaşte bucuria” . Sufletul omului este mai bun, inima mai iertătoare, îngerii vin şi pacea domneşte. Aceste momente le-am trăit pe când eram copii dar şi acum, la acest ceas târziu al istoriei, simţim că Domnul vine cu aceeaşi bună mireasmă spirituală, cu aceeaşi lumină lină de sărbătoare pentru tot omul. Naşterea Domnului reprezintă şi pentru Ţară, pentru Ţara noastră, un moment de bucurie şi de încredere, de demnitate şi de speranţă, de aducere aminte şi de propuneri pentru viitor, pentru ziua de mâine.
Cristos se naşte, este ceasul bucuriei şi ne amintim că îngerul Gavril îi spune Mariei: „Bucură-te!” (Lc 1,28); de bucurie a săltat pruncul în sânul Elisabetei când a vizitat-o Maria (cf. Lc 1,41); de bucurie în credinţa de Dumnezeu a tresăltat spiritul Mariei (Lc 1,47); plin de bucurie era Ioan Botezătorul când îl vestea pe Cel care trebuia să vină (In 3,29); şi, de bucurie în Spiritul Sfânt a tresăltat şi Domnul (Lc 10,21). Isus Cristos se naşte în lume ca să ne aducă bucuria (cf. In 15,11), vine pentru ca această bucurie să rămână şi nimeni să nu o ia de la noi (cf. In 16,22) iar noi, „plini de bucurie” (cf. Fapte 13,52), de bucuria Naşterii Domnului suntem chemaţi să o transmitem altora (cf. Fapte 8,8) . Bucuraţi-vă dragi credincioşi: Domnul ne aduce astăzi pacea şi bunaînvoire, încrederea şi libertatea fiilor lui Dumnezeu, tăria şi curajul de a ne păstra credinţa!
          
Dragii mei,
În acest spirit al bucuriei Îngerul le spune păstorilor: „nu vă temeţi. … vi s-a născut azi Mântuitor, care este Cristos Domnul” (Lc 2, 10-11)! Vă îndemn şi eu împreună cu îngerii dar şi cu Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea: „nu vă temeţi să-l primiţi pe Cristos şi să acceptaţi puterea Sa! Deschideţi larg porţile inimilor voastre lui Cristos” ! Precum în urmă cu 2000 de ani Domnul a venit într-o peşteră, tot aşa a venit şi în urmă cu 25 de ani când, prin jertfa tinerilor, ne-am dobândit libertatea şi demnitatea şi, tot astfel Domnul vine şi astăzi. Cristos Domnul „ştie ce este în sufletul omului”! Domnul a ştiut bine ce a fost în inima păstorilor dar a ştiut şi ce a fost în sufletul celor trei Crai de la răsărit când le-a primit darurile, precum a ştiut bine şi ce a fost în inima tinerilor din preajma Crăciunului anului 1989 care i-au oferit alte daruri: sufletul, inima şi viaţa lor.
Au trecut, dragi credincioşi, 25 de ani de la căderea zidului Berlinului, a „cortinei de fier”, de la căderea comunismului şi în ţara noastră. Ei, tinerii de la Timişoara sau Bucureşti, de la Sibiu sau Braşov de la Iaşi sau Oradea l-au întâmpinat pe Mântuitorul cu jertfa lor, nu le-a fost frică deoarece ştiau că viaţa lor se împletea cu bucuria Naşterii Domnului. Da, nu le-a fost frică! În bucuria şi tăria lor de caracter noi ne trăim astăzi libertatea; în bucuria şi dăruirea lor noi astăzi putem propovădui Evanghelia; în bucuria şi jertfa lor astăzi noi trăim Crăciunul.
          
Dragi credincioşi,
Domnul vine! Din păcate, în locurile unde s-a născut, a copilărit şi şi-a împlinit sacra sa misiune Isus nu este pace. Pe acele meleaguri unde odată „îngerii cântau iar păstorii lăudau şi preamăreau pe Dumnezeu” (cf. Lc 2,14-20), în Ţara Sfântă, domnesc prea multe ideologii şi ambiţii omeneşti care atentează la siguranţa şi libertatea persoanei umane. În Noaptea Sfântă de Crăciun suntem chemaţi să fim uniţi în rugăciune şi în sfânt colind cu toţi cei care trec prin grele încercări în Ţara Sfântă dar şi în Siria, Irak, Nigeria, Sudan sau Ucraina, pentru pace şi bună înţelegere între oameni şi naţiuni, între familii şi popoare.
Dragii mei, „fiţi cu mintea întreagă şi privegheaţi în rugăciuni. … dar, mai presus de toate, să aveţi o dragoste statornică între voi” (1 Pt 4,7-8): răspundeţi răului cu binele, neîncrederii cu speranţa, dezolării cu credinţa, răzbunărilor cu iubirea (cf. Lc 6,35). Noi, cei care am primit bucuria, noi cei care l-am primit pe Isus în viaţa noastră, trebuie să-l oferim şi altora, să dăruim bucuria aceasta neasemuită şi celor care însetează după ea pentru că: „noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul; … iar noi am cunoscut şi am crezut iubirea” (cf. 1 Ioan 4, 14-16) . Uniţi cu Isus, căutăm ceea ce el caută, iubim ceea ce el iubeşte. În fond, ceea ce căutăm este slava Tatălui, trăim şi acţionăm “spre lauda gloriei harului său” (Ef 1,6) .
          
Dragi credincioşi,
Vedem că Isus se naşte într-o lume în care singurătatea persoanei umane devine o constantă, în care parcă uităm să ne povestim lucrările Luminii unii altora, în care foarte mulţi tineri români, dar nu doar români şi nu doar tineri, sunt la muncă prin Europa sau prin lumea largă, într-o lume în care avem tot mai mulţi copii rămaşi singuri, fără părinţi, cu bunicii sau cu neamurile, într-o lume în care numărul celor săraci devine tot mai mare. Este o realitate pe care nu putem să o ascundem, pentru că ea aduce atâta suferinţă şi nelinişte, încât, de la un punct încolo, doar credinţa în Dumnezeu, doar nădejdea în tăria celor sfinte pot dărui inimii însingurate o cale şi un adevăr care să o lumineze.
Da, Isus vine din nou pentru fiecare în parte, pentru fiecare acolo unde el este. Iar dacă Domnul este atât de bun, la rândul nostru şi noi trebuie să fim buni cu cei singuri, să-i respectăm pe cei plecaţi printre străini, să mângâiem pe copii şi pe cei vârstnici, să-i ajutăm pe cei nevoiaşi: „să ne iubim unii pe alţii” (cf. Io 13,34). Să nu uităm că Isus Cristos, prin venirea sa în lume, prin patima, moartea şi învierea Sa ne-a recâştigat demnitatea şi libertatea de „fii ai lui Dumnezeu” . Această demnitate şi această libertate sunt infinit de preţioase pentru că se împărtăşesc din sfinţenie şi, drept firească urmare, ele trebuie promovate şi apărate împotriva oricăror violenţe şi discriminări spre binele tuturor din întreaga lume .
Crăciunul este Sărbătoarea bucuriei fiind Sărbătoarea aducerii- aminte de Naşterea lui Cristos; Crăciunul este Sărbătoarea curajului şi comemorării celor dragi, victime ale comunismului şi ale altor atâtea orori ale istoriei omenirii; Crăciunul este Sărbătoarea buneivestiri pentru tot poporul şi a respectului pentru cei încercaţi şi în suferinţă; Crăciunul este Sărbătoarea Adevărului care vine şi Sărbătoarea demnităţii şi libertăţii fiinţei umane, Crăciunul este Sărbătoarea Naşterii Domnului, a colindelor, a noastră, a tuturor.
La tot omul de bunăvoinţă şi fiecăruia în parte vă urez Sărbători Fericite cu pace şi bucurii de Naşterea Domnului! La mulţi Ani cu sănătate!
+ Virgil Bercea

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.