Ştiri

"Iată că noi am lăsat tot şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea?" (Matei 19, 27). Este întrebarea directă a sfântului Apostol Petru, adresată Lui Isus. Răspunsul este direct deasemenea, fiind pe înţelesul „nebunilor pentru Cristos” care-l transpun în viaţă.

Ziua vieţii consacrate este amintirea acestui moment unic şi decisiv, făcut odată pentru totdeauna, făcut într-o zi pentru toate zilele şi în toate zilele pentru o Zi, cea a întâlniri cu El.

„Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă”. (Ioan 12, 24). Un bun gospodar ştie foarte bine să îşi pună de o parte grâul pentru însămânţare şi cel pentru pâine. Desigur, amândouă părţile sunt destinate morţii aparente, aş îndrăzni să spun; primul îngropat în pământ pentru perpetuare şi al doilea devine pâine, inima omului s-o întărească, precum ne zice psalmul 103, 17. Persoanele consacrate sunt puse de o parte, pentru a se consuma, pentru a deveni hrană dătătoare de speranţă, de curaj şi de forţă celor din jur.

Această sărbătoare se bucură de mare cinste atât din partea comunităţii românilor cât şi a italienilor din Villafranca. Dimineaţa am celebrat Sfânta Liturghie cu credincioşii din parohia românească, iar seara ne-am unit în rugăciune cu parohia italiană, ca o reuniune de familie şi de familii, rugându-ne ca bunul Dumnezeu să întărească pe robii săi slujitori în credinţa cea adevărată şi să-i însoţească cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni.