Ştiri

Bucurie, har şi frăţietate, acestea sunt darurile cu care ne-am întors de la pelerinajul de sfârşit de an pastoral de la Loreto. Părintele Paroh Vasile Barbolovici ca de fiecare dată ne-a condus pe un drum al descoperirii Domnului Isus prin vizitarea unui loc sfânt unde se trăieşte din iubirea izvorâtă din Sfânta Liturghie şi unde se contemplă lucrarea lui Dumnezeu în viaţa Neprihănitei Fecioare Maria.

Am pornit la drum dis-de-dimineaţă, Sâmbătă 20 Iunie, din autogara din Mestre şi am ajuns după patru ore de cânt, rugăciune şi meditaţie biblică, la o casă pentru pelerini, Villa Redemptoris Mater, unde aveam pregătită cazarea şi masa. De îndată am pornit spre Sanctuar spre a ne întâlni cu ghidul oficial pentru Loreto, Stefano D'Amico, care timp de trei ore ne-a prezentat cu o măiestrie de neegalat basilica, Sfânta Casă, capelele laterale, sacristiile, tezaurul, palatul apostolic şi muzeul sanctuarului. Au fost trei ore de adâncă teologie, de spiritualitate, de istorie, de devoţiune mariană, de descoperire a bogatelor legături între gândirea teologică a Orientului şi între arta bogată şi diversificată a Occidentului. Cu toţii am rămas uimiţi de frumuseţea sanctuarului, de felul în care pictura, sculptura şi arhitectura au reuşit să pună în imagine şi culoare misterul Întrupării Fiului lui Dumnezeu şi întreaga pregătire a venirii pe lume a Neprihănitei Fecioare Maria, pregătită şi prevestită de întreaga istorie a Vechiului Testament, de Profeţi, de Sfinţi şi Sfinte. Cu inimile pline de dor şi speranţă am intrat mai apoi, pe rând, unul câte unul, în mica casă a Sfintei Fecioare spre a sta pentru câteva clipe în locul unde Doamna noastră a spus Da Îngerului Gabriel, dăruind astfel, nouă tuturor, mântuirea.

După această vizită la Casa Mariei am plecat cu autocarul spre a participa la Sfânta Liturghie celebrată de părintele nostru în parohia Santissimo Stefano protomartire, Porto Potenza Picena, unde este paroh don Andrea Bezzini. Credincioşii şi preotul locului ne-au primit cu multă dragoste şi dimpreună am putut celebra credinţa noastră comună în Hristos Domnul, cântând pricesne româneşti, italiene şi poloneze, simţindu-ne toţi fraţi şi surori, fii şi fiice ale Maicii Domnului.

Seara, ajungând la cazare ne-am odihnit puţin şi după acea am plecat să ne plimbăm prin oraş, bucurându-ne de frumuseţea aşezării medievale. Marea ce se uneşte cu dealurile înverzite, grâul, floarea soarelui şi copacii tipici sudului Italiei stau împreună cu străzi întortochiate, dale vechi de piatră, creneluri şi ziduri fortificate ce protejează cu gelozie acestă comoară unică a Creştiniţăţii, Sfânta Casă a Mariei, din Nazareth. Ziua de vără fiind lungă am putut vedea totul scăldat de soarele ce se pregătea să apună şi mai apoi învăluit în liniştea nopţii. Plimbarea ne-a dat timp şi de a ne veseli împreună, de a glumi, de a povesti, de a ne cunoşte tot mai mult, de a trăi acea comuniune atât de importantă pentru viaţa unei parohii.

A doua zi de pelerinaj, Duminică 21 iunie am avut cinstea de a participa la o Sfântă Liturghie Arhierească, pontificată de P.S. Părinte Episcop Giovanni Tonnucci. Părintele nostru aşezat la dreapta episcopului, în frumoasele veşminte bizantine albe ale Învierii lui Hristos, corul gregorian, frumuseţea slujirii, bogăţia lecturilor din Cuvântul lui Dumnezeu, binecuvântările date de Părintele Episcop şi mulţimea pelerinilor veniţi de pretutindeni ne-au făcut să trăim cu adevărat o Zi a Domnului, un popas de odihnă pentru inimile noastre, o bucurie pe care o vom păstra mereu în suflet şi din care vom lua putere pentru viaţa de zi cu zi, de multe ori dificilă, obositoare, încărcată de multă muncă, nevoi şi probleme.

Înaintea Liturghiei am avut timp pentru a ne mărturisi părinţilor capucini care primeau pelerinii în Taina Spovezii şi de a face cumpărături spre a putea aduce şi celor de acasă ceva din frumuseţea din Loreto.

După masa de prânz ne-am luat rămas bun de la Maica Teresina (o călugăriţă cu 70 de ani de viaţă consacrată, din Institutul surorilor lui Isus Mântuitorul, în a cărui grijă este casa pentru pelerini ce ne-a primit în aceste zile) şi am plecat cu autocarul spre casă. Pe drum domnul Avram, cantorul nostru ne-a condus mai departe prin cânt şi poezie pe drumul dragostei pentru Maica lui Dumnezeu, părintele Vasile ne-a dăruit o sinteză tare frumoasă arătându-ne importanţa acestui pelerinaj pentru viaşa noastră. Prin pelerinajul comun, a spus părintele, se întăreşte credinţa în Isus, se descoperă dragostea Sa, prezenţa Sa în Scriptură şi în Euharistie, prin pelerinaj creştem în dragostea frăţească, ne zidim ca şi comunitate creştină şi ne aşezăm sub ocrotirea Neprihănitei Fecioare Maria, Mama lui Isus şi mama noastră a tuturor. Pe drum am discutat împreună şi pe marginea învăţăturilor de credinţă legate de Maica Domnului. Ne-am bucurat împreună descoperind bogăţia Bisericii noastre, cercetând cu atenţie Sfânta Evanghelie de la Luca, meditând misterele de bucurie ale Rozariului şi învăţând despre Dogma Neprihănitei Zămisliri.

Mărire lui Dumnezeu pentru toate!