Română | Italiano
AcasăŞtiri201527 Octombrie: Îmbrăţişarea Maicii Speranţa ... pâinea şi zâmbetul lui Dumnezeu
Arhivă foto
Anul: 2017 » Eveniment: Liturghie greco-catolică solemnă la Oderzo » Titlu: 9679.jpg

Anul: 2017

Eveniment: Liturghie greco-catolică solemnă la Oderzo

Titlu: 9679.jpg

Ştiri

Îmbrăţişarea Maicii Speranţa ... pâinea şi zâmbetul lui Dumnezeu

Îmbrăţişarea Maicii Speranţa ... pâinea şi zâmbetul lui Dumnezeu

Pregătindu-ne pentru Hramul Bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”- Forli din 8 noiembrie şi Jubileul Milostivirii care începe la 8 decembrie, spovediţi şi împărtăşiţi, sâmbătă 24 octombrie 76 de credincioşi din Forli şi Cesena, însoţiţi de părintele paroh Mihai David, au pornit plini de credinţă şi speranţă spre Sanctuarul Iubirii Milostive din Collevalenza – Perugia.
Imaginea imensă a Fericitei Maicii Speranţa, aşezată la intrarea în sanctuar, ne-a făcut să simţim realmente fizic îmbrăţişarea sa maternă şi zâmbetul său de o bunătate dumnezeiască, „Maica Speranţa... pâinea şi zâmbetul lui Dumnezeu”.
Ne-am rugat Mariei Mijlocitoare, reprezentată cu braţele deschise cerând pentru noi harul de a înţelege valoarea suferinţei, meditând cuvintele Fericitei Maicii Speranţa: „Îţi mulţumesc, Doamne, pentru că mi-ai dat o inimă pentru a iubi şi un trup pentru a suferi”.
Am vizitat sanctuarul şi am îngenunchiat la mormântul Fericitei Maicii Speranţa simţind ca un fior prezenţa ei mijlocitoare. Mormântul Maicii: „Pardoseala se ridică precum pămâtul când o sămânţă este aruncată în el şi încolţind, îl mişcă. Semn de speranţă şi simbol al unei extraordinare rodnicii, asemănător unui sân matern purtător de sarcină, acel mormânt aminteşte pelerinilor care vin în vizită în număr mare la sanctuarul Iubirii Milostive persoana şi viaţa unei creaturi care s-a identificat în fiecare zi tot mai mult cu Cristos, care s-a lăsat măcinată pentru a deveni pâinea parfumată, aliment pentru a-i hrăni pe alţii din sine, zâmbet care deschide inima spre cea mai mare speranţă.” („Maica Speranţa... pâinea şi zâmbetul lui Dumnezeu” – Giovanni Ferrotti, Ed. Presa Bună, Iaşi- 2010 )
Iubirea milostivă a Tatălui Ceresc s-a revărsat şi prin natură, învăluindu-ne în căldura soarelui şi permiţându-ne ca, la mesele de piatră sub măslini, să împărţim bucatele oferite de una din enoriaşe pentru însănătoşirea nepoatei sale şi pregătite cu multă dragoste de voluntarii Asociaţei Românilor „Hora” Forli-Cesena. Şoferul autocarului, care este deja un prieten al comunităţii române şi ne însoţeşte cu entuziasm în toate pelerinajele, ne-a cântat la chitară cântece religioase.
Am văzut puţul săpat acolo din voinţa lui Dumnezeu, manifestată prin Maica Speranţa care a indicat precis locul unde trebuia săpat şi am luat apă pentru a o folosi „cu credinţă şi iubire, convinşi că ne va folosi pentru reînvigorarea trupului şi vindecarea sufletelor” aşa cum ne îndeamnă Fericita Maică Speranţa.
Pentru a valoriza mai bine experienţa scufundării şi a folosinţei Apei, am participat, alături de aproape o mie de credincioşi veniţi din toate colţurile lumii la „Lourdes-ul Italiei”, la „Liturghia Apelor”: pregătirea pentru scufundarea în apa tămăduitoare deoarece, înainte de a primi vindecarea trupească, este necesară vindecarea sufletească prin sfânta spovadă şi împărtăşanie acolo unde ne aşteaptă Tatăl care ne iartă, uită şi nu ţine cont de păcatele noastre.
Recitând Rozarul, am aşteptat intrarea la piscine. Apoi am rostit rugăciunea: „Domnul meu şi Dumnezeul meu, pentru iubirea şi milostivirea ta, vindecă-ne pe noi fiii tăi de orice boală, în special de cele pe care ştiinţa omenească nu reuşeşte să le vindece şi fă ca, cu ajutorul tău, să păstrăm curat sufletul nostru de orice păcat şi de orice rău”. Ajutaţi de voluntarii sanctuarului, am făcut scufundarea în apa tămăduitoare. Unii enoriaşi ne-au mărturisit că le-au dat lacrimile de emoţie.
Apa din sanctuar spală şi potoleşte setea. Ea trebuie să fie considerată un semn al Harului Divin şi un instrument al Milei Domnului care purifică conştiinţa noastră de orice pată de păcat(Tt 3,3-7), satură setea noastră interioară de adevăr şi de pace(Ioan 4,5-15; 7,37-39), ne înnoieşte inima şi ne face să fim capabili de a aduce „roade ale Spiritului”(Gal.5,16-25).
Acolo a avut loc o întâlnire cu Isus care ne-a măngâiat şi am văzut în El nu un Judecător ci un Tată plin de iubire şi de milă, ce nu ţine cont de mizeriile propriilor fii, ci le uită şi le iartă!
Ne-am întors acasă cu bucurie multă pentru a povesti tuturor „cât bine ne-a făcut nouă Domnul!”, după cum ne îndeamnă Isus să fim mărturisitori ai Împărăţiei Cerurilor acolo unde ne aflăm.
Claudia David

 

Evenimente foto legate de această ştire

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.