Ştiri

Ca în toţi anii de 1 noiembrie comemorăm pe toţi cei adormiţi din familiile noastre, însă în acest an, în parohia noastră din Imola, ne-am rugat nu doar pe cei adormiţi din familiile noastre ci şi pentru acei tineri decedaţi în tragicul incident în Clubul Colectiv din Bucureşti.

După terminarea Sf. Liturghii s-a oficiat parastasul de pomenire al rudelor credincioşilor români din Imola, care au decedat fie în ţară, fie aici. Mulţi credincioşi au rămas uniţi în această rugăciune folositoare sufletelor celor care nu mai sunt printre noi fizic, ci au mers să primească de la Domnul răsplata pentru viaţa lor din această lume.

Este dureros şi trist când moare orice persoană, fie că ai cunoscut-o personal sau nu, însă suntem siguri că plecarea lor dintre noi a fost prevăzută de Dumnezeu, chiar dacă noi nu putem înţelege acum pe deplin DE CE Domnul i-a chemat la El.

Ştim că Domnul doreşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi că a promis Sr. Faustina Kowalska, că Îndurarea Divină este aşa de mare încât orice om care recită cu credinţă Rozarul Îndurării Divine v-a fi cuprins în ora morţii de Îndurarea lui Dumnezeu chiar dacă înainte a făcut mai multe păcate.

Domnul Isus este învingătorul morţii şi Mântuitorul sufletelor noastre şi El poate să facă ceea ce omul nu poate face, însă doreşte ca noi să trăim o viaţă de creştini autentici, de adevăraţi fii ai lui Dumnezeu. Ne cere să avem încredere în El, încredere în Dumnezeu şi să facem ceea ce El ne-a învăţat: să ne iubim şi să ne ajutăm unii pe alţii, să credem în Tatăl şi să îl cinstim pe Dumnezeu din toată inima, cu tot sufletul şi cu toate puterile noatre.

De aceea amintirea celor decedaţi să ne fie o aducere aminte că şi noi vom ajunge într-o zi înaintea Domnului să primim răsplata pentru faptele noastre şi că cinstindu-i pe cei sfinţi care ne sunt modele concrete despre cum se poate trăi viaţa creştină şi făcând şi noi milostenie în amintirea celor decedaţi să ne apropiem tot mai mult de Domnul, cerând iertare de păcatele noastre şi harurile necesare pentru a duce o viaţă creştină care să ne permită să ajungem şi noi într-o zi în acel loc unde nu este durere, nici întristare, ci bucurie fără de sfârşit.