Ştiri

Sâmbătă, 14 nov. 2015, un grup de 50 de credincioşi din Imola, români şi italieni, au mers în pelerinaj la Assisi, să se roage şi să viziteze locurile unde au trăit şi s-au rugat Sf. Francisc si Sf. Clara.

Sub îndrumarea pr. Tiberiu Sirbu, grupul format din 28 de români şi 22 de italieni, s-au rugat pe autocar, împreună, rugăciunile de dimineaţă, Sf. Rozar, Litania lauretană şi alte rugăciuni către Isus şi Sf. Francisc şi Sf. Clara.

Ajunşi la Assisi, grupul de pelerini a participat la Sf. Liturghie în Bazilica Sf. Francisc (în bazilica inferioară) iar apoi au putut face o vizită ghidată a întregii bazilici, ascultând cu mare atenţie explicaţiile date de fratele Jorge Fernandez, unul din fraţii franciscani, cu referinţă la viaţa sf. Francisc şi la afrescele, picturile lui Giotto şi celelalte lucruri din biserică: statuetele, cripta cu mormântul Sf. Francisc, precum şi explicarea picturilor din Biserica superioară.

După masa de prânz şi un moment de pauză, în care pelerinii au putut să îşi cumpere câteva obiecte de amintire de la acest pelerinaj, grupul a mers pe jos spre biserica Sf. Clara, unde au putut vizita capela unde se află Crucifixul care a fost iniţial la Biserica S. Damiano şi care ar fi cerut lui Francisc să ”repare casa Sa”.

Câteva explicaţii despre biserica sf. Clara au fost date apoi de pr. Tiberiu, urmând apoi câteva rugăciuni în cinstea sfintei Clara şi vizita la mormântul ei.

După terminarea vizitei la biserica sf. Clara, ne-am îndreptat spre autocar, pentru întoarcerea spre casă. Pe parcurs ne-am mai rugat împreună pentru necesităţile celor din grup sau ai rudelor sau prietenilor lor, pentru victimele din Bucureşti şi cele din atentatele de la Paris, am cântat câteva cântece religioase şi am mai avut un moment de cateheză ţinut de pr. Tiberiu şi de împărtăşire a ceea ce am trăit în acest pelerinaj, 3 mărturii făcute de doamne italience, care au dorit să împărtasească cu toţi pelerinii ceva din experienţele lor de la Assisi.

S-a subliniat pritre altele că: ”Domnul nu obligă pe nimeni: viaţa noastră de credinţă trebuie să fie liberă, făcută din convingere, inteligentă, dar, mai ales, trebuie să fie trăită cu bucurie şi în întâlnirea cu Cristos.

În epoca noastră e necesar să dăm o cât mai vie mărturie a iubirii lui Dumnezeu pe care Francisc şi Clara au trăit-o şi anunţat-o cu toată pasiunea lor. Este vorba despre o implicare vitală pentru lume şi pentru Biserică.

Francisc şi Clara, care s-au deschis cu bucurie şi recunoştiinţă la anunţarea Evangheliei, au răspândit în lume, cu umilinţă şi simplitate, sămânţa Cuvântului lui Dumnezeu.

Să redescoperim şi noi, după exemplul lor, voinţa de a trăi pentru Dumnezeu, învăţând să crească, zi după zi, în credinţă, speranţă şi iubire”.

Redăm mai jos textul rugăciunii simple a sf. Francisc care credem că este foarte actuală:

Doamne, fă din mine un instrument al împăcării între oameni:

Unde este ură eu să aduc iubire,

Unde este vină eu să aduc iertare,

Unde este dezbinare, eu să aduc unire,

Unde-i rătăcire, eu să aduc adevărul,

Unde-i îndoială, eu să aduc credinţă,

Unde-i disperare, eu să aduc speranţă,

Unde-i întuneric, eu să aduc lumină,

Unde-i suferinţă, eu să aduc bucurie.

Doamne, ajută-mă ca mai curând eu să mângâi pe alţii decât să fiu mângâiat,

Ca eu să-i înteleg pe alţii decât eu să fiu înteles,

Ca eu să iubesc pe alţii decât eu să fiu iubit.

Caci când mă uit pe mine însumi, atunci mă găsesc,

Când iert, atunci găsesc iertare,

Când mor pentru Tine, atunci înviu la viaţa de veci.

Amin.