Română | Italiano
AcasăŞtiri200916 Noiembrie: Situaţia şi rolul greco-catolicilor români. Interviu cu Arhiepiscopul Major al ...
Arhivă foto
Anul: 2017 » Eveniment: „Doamne, bine ne este nouă să fim aici!..." » Titlu: 9590.jpg

Anul: 2017

Eveniment: „Doamne, bine ne este nouă să fim aici!..."

Titlu: 9590.jpg

Ştiri

Situaţia şi rolul greco-catolicilor români. Interviu cu Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma

Situaţia şi rolul greco-catolicilor români. Interviu cu Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma

ROMA, luni 16 Noiembrie 2009 (ZENIT.org) .- În ceea ce urmează vom publica un articol apărut în luna noiembrie în revista Paulus, dedicat Primei Epistole către Timotei cu tema "Paul organizatorul".
La 19 septembrie, Benedict al XVI-lea s-a întâlnit la Castel Gandolfo cu liderii bisericilor catolice orientale, acceptând repetata cerere a unei şedinţe comune pentru a discuta situaţia din Orientului Mijlociu şi cea a catolicilor orientali, prezenţi în afara graniţelor. Primit de către câţiva Patriarhi şi Arhiepiscopi Majori, care au prezentat realitatea bisericii în care trăiesc, Paulus a împărtăşit bucuriile şi preocupările lor. Din colocviile - pe care le vom prezenta în numerele viitore - a fost reieşit faptul că fie marile biserici patriarhale din Orientul Mijlociu fie cele mai mici, cum ar fi bisericile Arhiepiscopale Majore din Europa de Est sau exarhatele, se confruntă cu probleme serioase. Cuvintele Prea Fericitului Părinte Lucian Mureşan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, sunt marcate de suferinţa unei Biserici încă asuprită şi înţeleasă greşit. „Sfântul Pavel – citează – continuă încă să înveţe, să corecteze, conducă, să inspire. Astăzi noi, corinteni, galateni, romani, filipeni ... creştini ... putem să fim de acord cu el, când a văzut dragostea reciprocă pe care au trăit-o creştinii? Noi ne iubim?”.
Preafericite, să parcurgem din nou istoria Bisericii dumneavoastră, atât de mult încercată…
"A vorbi despre România creştină înseamnă a ne întoarce la Anul Domnului 105, când Dacia a fost cucerită de către împăratul roman Traian iar din amestecul legiunilor romane cu localnicii daci a luat naştere un nou popor, cu o nouă limbă şi o nouă credinţă, cea creştină: poporul român. Conform unei legende, Apostolul Andrei a evanghelizat „Pontus Euxinus”, regiunea actualei Mări Negre, chiar dacă atunci nu se putea vorbi încă de poporul român. Chiar dacă românii şi-au însuşit acea matrice latinească totuşi au rămas sub influenţă bizantină şi, după Marea Schismă din 1054, au rămas separaţi de Roma. În anul 1700 ortodocşii din Transilvania - una dintre cele trei provincii principale româneşti, împreună cu Moldova şi Ţara Românească - s-au reunit cu Roma. Astfel a luat fiinţă Biserica Greco-Catolică din România. În anul 1948, prin ordinul lui Stalin, această biserică a fost scoasă în afara legii: 12 episcopi dintre episcopii ei, împreună cu toţi clericii şi călugării au fost încarceraţi. Credincioşii au fost forţaţi să devină ortodocşi. În timpul acelor ani dificili de comunism, şapte dintre aceşti episcopi, peste 350 de preoţi şi un mare număr de credincioşi au murit în închisoare. În 1989, când regimul s-a prăbuşit, Biserica Greco-Catolică a devenit din nou liberă, viaţa Bisericii a început să se reorganizeze, seminariile şi unele dintre şcolile religioase au fost redeschise şi credincioşii greco-catolici au recâştigat dreptul de a practica din nou credinţa lor".
"De fapt, fraţii noştri ortodocşi reprezintă 85%, catolicii aproximativ 12%, cuprinzând catolicii de rit latin de limbă română, germană, poloneză, slovacă, un mic grup de catolici armeni şi greco-catolicii de limbă română, maghiară şi ucraineană. Există şase dieceze latine şi cinci eparhii greco-catolice, dar o singură Conferinţă Episcopală, chiar dacă există şi Sinodul Bisericii Greco-Catolice. În cele din urmă, există protestanţi tradiţionali (luterani, calvini, unitarieni), iar comunităţi protestante de dată recentă (baptişti, adventişti, penticostali). Ca prezenţă interreligioasă avem evrei şi o minoritate musulmană”.
După 20 de ani de la prăbuşirea regimului comunist care este situaţia de Bisericii Greco-Catolice?
"Trăim o renaştere foarte suferită care, în orice caz, rămâne o „primăvară” după cum spunea papa Ioan Paul al II-lea. În prezent, se numără circa 750-800 de mii de credincioşi, cu aproximativ 900 de preoţi şi 200 de seminarişti. De asemenea, viaţa monahală este în renaştere, cu toate că nu am primit înapoi nici una dintre mănăstirile antice confiscate de către Statul Român. Nu lipsesc nici vocaţiile, atât de cele masculine cât şi cele feminine. Tinerii ne sprijină Biserica încercând să trăiască valorile primite de la părinţii lor ca adevărate pietre vii. Preoţii nou hirotoniţi - care au finalizat studiile lor în diferite Universităţi Europene – la întoarcerea lor în ţară încearcă să reînvie splendoarea vieţii liturgice şi încep să se gândească cum să adapteze teologia ca să fie corespunzătoare spiritului Conciliului Vatican al II-lea”.
Va urma...
Daniela D´Andrea

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.