Română | Italiano
AcasăŞtiri201614 Ianuarie: Ecumenismul în Anul Milostivirii - O mică istorie a Ecumenismului (I)
Arhivă foto
Anul: 2023 » Eveniment: „Copiii constructori ai păcii”. Întâlnire interculturală şi interreligiosă despre pace la Livorno » Titlu: 11718.jpg

Anul: 2023

Eveniment: „Copiii constructori ai păcii”. Întâlnire interculturală şi interreligiosă despre pace la Livorno

Titlu: 11718.jpg

Ştiri

Ecumenismul în Anul Milostivirii - O mică istorie a Ecumenismului (I)

Ecumenismul în Anul Milostivirii - O mică istorie a Ecumenismului (I)

Ce este Ecumenismul? Cum a pornit această mişcare care tinde spre unitatea vizibilă a creştinilor? Care îi sunt rădăcinile şi care îi este temeiul creştinesc? Iată câteva întrebări la care voi încerca să răspund în cele ce urmează având în vedere mai ales contextul acestui An Sfânt al Milostivirii lui Dumnezeu în care ne aflăm. Milostivirea lui Dumnezeu este tocmai izvorul de viaţă al dorinţei de a trăi unitatea pe care Hristos a venit să ne-o dăruiască prin Întruparea, Crucea şi Învierea Sa.
Dacă vom merge la Ierusalim, la mormântul Domnului Iisus, vom vedea cum chiar în locul Morţii şi Învierii Sale, în „cămara preaînfrumuseţată şi mai luminată decât raiul” a Golgotei şi a Gropii preasfinte, creştinii ortodocşi, catolici şi orientali ortodocşi se ceartă, slujesc separat şi îşi fac concurenţă ca şi cum diferenţele dintre ei ar fi cu mult mai importante decât cea una şi singură credinţă în Iisus, Cuvântul lui Dumnezeu, făcut om, mort şi înviat pentru mântuirea noastră. (vedi Jorg Ernesti, Kleine Geschichte der Okumene, Verlag Herder GmbH, Freiburg im Breisgau, 2007)
Părintele Tecle Vetrali spunea că asemenea fraţilor ce încep să se certe pentru moştenire, după moartea părinţilor lor, şi noi creştinii uităm de Domnul Iisus şi privim cu precădere la noi înşine şi la nevoile noastre, la siguranţa şi stabilitatea noastră neglijând să trăim Evanghelia.
“Unitatea întregii omeniri sfâşiate e voită de Dumnezeu. De aceea, el l-a trimis pe Fiul său pentru ca, murind şi înviind pentru noi, să ne dea Duhul său de iubire. În ajunul jertfei crucii, Iisus însuşi îi cere Tatălui, pentru ucenicii săi şi pentru toţi aceia care aveau să creadă în el, să fie una, o comuniune vie. Din aceasta decurge nu numai datoria, ci şi răspunderea ce le revine înaintea lui Dumnezeu şi în funcţie de planul lui Dumnezeu, celor care prin Botez devin trupul lui Hristos, trupul în care reconcilierea şi comuniunea trebuie să se realizeze deplin. Cum am putea rămâne dezbinaţi dacă, prin Botez, am fost „cufundaţi” în moartea Domnului, adică în însuşi actul prin care Dumnezeu, în Fiul său, a nimicit barierele dezbinării? Dez¬binarea „contrazice pe faţă voinţa lui Cristos şi este un scandal pentru lume, constituind chiar o piedică pentru cauza preasfântă a vestirii evangheliei la toată făptura”.” ( Sf. Pp. Ioan Paul II, Ut unum sint, n. 6)
În 1910 la Edimburg are loc Conferinţa mondială pentru MISIUNI. Acest eveniment adună în sine energiile dezvoltate în decursul secolului 19 în diverse asociaţii creştine internaţionale printre care cea mai importantă ar putea fi YMCA ( http://www.ymca.int/who-we-are/ ) o asociaţie a tinerilor creştini în care a activat marele pionier al Ecumenismului, Nathan Soderbloom. El este cel care în cadrul acestui congres al misionarilor protestanţi, preponderent de limbă engleză, arată importanţa unităţii dintre creştini şi proune pentru prima dată termenul de Ecumenism. La Edimburg, misionarii îşi dau seama că diviziunea dintre creştini îngreunează vestirea Cuvântului şi că fără unitate este aproape imposibil să faci credibil mesajul iubirii lui Dumnezeu revelat în chipul uman al Lui Iisus Hristos şi dăruit de către Duhul Sfânt.
Acest congres nu intră cu adevărat în dezbaterea unor chestiuni strict legate de unitatea creştinilor dar constituie în viziunea istoriografiei ecumenice actuale, pentru mica scânteie ce a ţăşnit dintr-însul, ÎNCEPUTUL unei mişcări care va încerca să împlinească dorinţa Domnului Iisus (Ioan 17,21), "сa toţi să fie una".
Αlături de Soderbloom ca pionieri ai acestei mişcări trebuie să îi menţionăm cu adâncă recunoştinţă şi pe preşedintele Conferinţei din 1910, de la Edimburg, metodistul american John Mott şi pe secretaul aceleaşi conferinţe, teologul anglican Joseph H. Oldham şi pe episcopul englez George Bell, pacifistul german Friedrich Siegmund Schultze.
Drd. Ionuţ Blidar – Parohia “Sf. Rocus”, Venezia-Mestre

 

Evenimente foto legate de această ştire

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.