Ştiri

De puţină vreme este prezentă la Livorno Comnitatea greco-catolică română şi datorită creşterii numerice a membrilor acesteia, este nevoie să se pună la dispoziţie o biserică în care să se poată sluji Sfânta Liturghie euharistică şi sfintele Taine, Mons. Giusti este disponibil să predispună Biserica "della Purificazione" să devină o parohie personală greco-catolică pentru români. Biserica Greco-Catolică Română este una dintre acele Biserici care sub regimul comunist ha suferit o tragică persecuţie. De fapt, Stalin, care în anul 1946 a predispus anihilarea Bisericii Greco-Catolice din Ucraina, obsedat de idea că "diviziunile Papei" ar constitui unicul şi adevăratul obstacol în faţa triumfului sistemului sovietic, constrânse clerul şi pe credincioşii greco-catolici la trecerea forţată în cadrul ortodoxiei, ameninţându-i cu pedeapsa închisorii sau a morţii. Refuzul a dus inevitabil, după anul 1948, la primele arestări, la primele anchete, la primele hărţuieli împotriva Bisericii Catolice Orientale de rit bizantin, care s-au concretizat prin punerea sa în afara legii cu "Decretull de abrogare" din 1 Decembrie 1948. La începutul persecuţiei, această Biserică putea conta pe cei 6 Episcopi ai săi, aproximativ 1800 de preoţi şi 2 milioane de credincioşi. Răspunsul episcopilor a fost de la început dârz, preasfinţitul Hossu ha declarat: "pentru niciun motiv nu vom deveni trădători şi pentru niciun motiv nu vom abandona mama noastră Roma (...) Dacă ni s-ar cere până şi viaţa, atunci ne vom da viaţa pentru credinţa noastră". Preasfinţitului Aftenie (1899-1950), om al dialogului şi de o bunătate sinceră, în mod greşit considerat uşor de convins de către regim, i-a fost propus, în schimbul "convertirii" sale, să devină patriarh de Bucureşti. Raspunsul său a fost: "nici credinţa mea, nici ţara mea nu sunt de vânzare". Chinurile la care a fost supus chiar în camerele Ministerului de Interne i-au cauzat o morte extremă: când s-a ajuns să se poată vedea trupul său, acesta era fără braţe. Preasfinţitul Afteniei a devenit astfel primul episcop martir al Bisericii româneşti (ntr.: din perioada comunistă).

La acest eveniment au fost prezenţi alături de parohul Comunităţii pr. Vasile Orghici şi părintele de la Pisa, pr. Ioan Rodina, pr. Petru Viski de la Comuntatea ucraineană şi pr. protopop Sician Valer, din Florenţa care îşi desfăşoară activitatea pastoral misionară în zonele Toscana şi Umbria, însoţit şi de familia sa, alături de un frumos grup din Roma care i-au prezentat episcopului Simone un frumos program artistic.

Desigur, pentru Comunitatea românească a fost un prilej de mare bucurie să-l aibă în mijlocul său pe episcopul Giusti, care şi-a manifestat gratitudinea pentru ocazia ce i-a fost orefită să slujească cu o Comunitatea care pentru decenii la rând a rezistat prin martiriu pentru a rămâne fidelă lui Hristos. "Din păcate asistăm şi în alte părţi la martiriu şi persecuţii şi diavolul nu încetează să-şi manifeste prezenţa prin cele mai diferite forme, dar mărturia de credinţă, precum cea din România ne este de exemplu pentru a continua să ne profesăm credinţa că numai Hristos este mântuirea".

Părintele Vasile, mulţumind pentru darurile primite, a asigurat Episcopului Simone şi Diecezei de Livorno apropierea şi rugăciunea sa constantă : "Preasfinţite, Comunitatea noastră vă mulţumeşte cu fidelitatte, Excelenţei voastre şi diecezei". Preasfinţite, suntem o Comunitate tânără şi personal aş vrea ca această comunitate să fie mereu deschisă iubirii aproapelui, solidarităţii şi carităţii. Vă mulţumim Preasfinţite pentru această prezenţă atât de puternică şi de semnificativă în cadrul comunităţii noastre! Vă asigurăm gratitudinea noastră şi rugăciunea zilnică!"