Ştiri

Sâmbătă 13 februarie 2016 rămâne o zi de neuitat pentru comunitatea românească greco-catolică din Florenţa. Eminenţa Sa Cardinal Giuseppe Betori, Arhiepiscopul de Firenze, face în perioada ianuarie-iunie anul acesta vizita pastorală în Vicariatul Porta Romana, vicariat care găzduieşte comunitatea noastră. Astfel sâmbătă s-a aflat în mijlocul nostru. Aş dori în cele ce urmează să vă descriu atmosfera de sărbătoare pe care am trăit-o sâmbătă după amiaza.

Programul a început în oratoriu unde L-am întâmpinat cu pâine şi sare, după care i s-a oferit o icoană pe sticlă, prin care Eminenţa Sa Cardinal Lucian Mureşan, Preasfinţitul Vasile Bizău şi Preasfinţitul Virgil Bercea au fost prezenţi în mod spiritual alături de noi. După care Eminenţa Sa a binecuvântat Expoziţia permanentă a celor 7 episcopi ai bisericii noastre, servi ai lui Dumnezeu, morţi în faimă de martiri în timpul regimului comunist, expoziţie în 4 limbi: română, italiană, engleză şi franceză.

Trecând în biserică, Eminenţa Sa a salutat în mod personal pe fiecare persoană prezentă şi spre bucuria noastră biserica a fost plină nu numai de credincioşii noştri, dar şi de alte persoane care sub o formă sau alta au legătură cu comunitatea noastră.

Printre persoanele prezente aş dori să amintesc pe pr. Vasile Orghici, responsabilul comunităţii greco-catolice române din Livorno, pr. Ioan Rodină, responsabilul comunităţii greco-catolice române din Pisa, pr. Ioan Trandafir, părintele protopop ortodox al Toscanei, d-l Leontin Cojocea, preşedintele CASCRI, care a şi susţinut două intervenţii (una dintre aceste două ar fi trebuit să o ţină d-na Petra Iosub) şi d-l Ştefan Stănăşel, preşedintele CNCRI.

Ţin să mulţumesc şi pe această cale în mod personal fiecărei persoane - în mod deosebit familiilor - prezente cu această ocazie, pentru că doar această prezenţă numeroasă a creat atmosfera de sărbătoare.

Pr. Vasile Orghici a făcut o prezentare a martiriului bisericii noastre, prezentând pe scurt martiriul fiecăruia dintre cei 7 episcopi, amintind faptul foarte important că nu numai ei au suferit în închisorile comuniste, ci sunt şi mulţi alţii, preoţi şi laici, nu numai de confesiune greco-catolică, ci şi de confesiune ortodoxă şi romano-catolică. Pe urmă a prezentat în câteva cuvinte şi situaţia dificilă, reală a dialogului ecumenic din ţara noastră, nerestabilirea situaţiei dinainte de 1948, când Biserica Ortodoxă şi Biserica Greco-Catolică erau biserici surori majoritare declarate prin Constituţia României din 1923.

D-l Leontin Cojocea, în prima sa intervenţie, a vorbit despre normalitatea înfiinţării unui centru cultural, iar în a doua intervenţie a vorbit despre valoarea românilor prezenţi în teritoriu şi care ar putea fi şi mai bine folosită în colaborare cu autorităţile locale italiene.

În această întâlnire, pr. Valer Sician, responsabilul comunităţii greco-catolice din Firenze şi protopop de Toscana şi Umbria, prin discursul său a ţinut şi firul conductor al discuţiilor. În intervenţiile sale, dânsul a scos în evidenţă deschiderea plină de iubire pe care Eminenţa Sa şi don Gianfranco Rolfi, priorele parohiei care găzduieşte comunitatea noastră o au faţă de noi în aşa manieră încât în momentul de faţă să lipsească problemele, ceea ce face ca spiritul prezent în comunitate să fie unul de rugăciune, de mulţumire, de recunoştinţă, de deschidere faţă de celelalte comunităţi şi religii.

În încheiere, Eminenţa Sa a apreciat în mod pozitiv toate aspectele descrise şi spunea că ceea ce Dânsul face şi va face pentru comunitatea noastră nu este ceva special doar pentru noi, ci se înscrie în acea atenţie pe care un Episcop trebuie să o aibă în mod normal ca să ofere sprijinul şi condiţiile necesare tuturor comunităţilor prezente în teritoriul său. Rugămintea lui este ca noi românii, în special asistentele domiciliare, care lucrăm în casele şi pe teritoriul fiorentin, să nu fim doar sprijinul fizic al poporului italian, ci să devenim şi apostoli misionari.

Doresc să mulţumesc în primul rând Bunului Dumnezeu, Măicuţei Preacurate, Eminenţei Sale, dar şi tuturor celor care nu au reuşit să fie prezenţi trupeşte, dar le-am simţit în mod puternic prezenţa spirituală în atmosfera de sâmbătă seara.