Română | Italiano
AcasăŞtiri201727 Noiembrie: Spre o adevărată recalificare a prezenţei românilor uniţi în Italia
Arhivă foto
Anul: 2018 » Eveniment: Epifania: La Divina Liturgia alla Radio Vaticana e nella Parrocchia Roma-Nord » Titlu: 10279.jpg

Anul: 2018

Eveniment: Epifania: La Divina Liturgia alla Radio Vaticana e nella Parrocchia Roma-Nord

Titlu: 10279.jpg

Ştiri

Spre o adevărată recalificare a prezenţei românilor uniţi în Italia

Spre o adevărată recalificare a prezenţei românilor uniţi în Italia

La întâlnirea anuală a preoţilor Bisericii Române Unite, care a avut loc la Bologna pe 24 şi 25 noiembrie, aceştia au fost vizitaţi pentru prima dată, în acest context, de către un prelat de la Vatican. Deasemenea pentru dicasterul de la Vatican a fost tot pentru prima dată când a simţit îndeaproape realitatea vie a comunităţilor române unite (greco-catolice), deja răspândite foarte mult şi în peninsulă.
În cadrul întâlnirilor pastorale periodice preoţii şi diaconii Bisericii Române Unite care slujesc pentru comunităţile române din Italia, au primit pentru prima dată, sâmbătă la Bologna, vizita Excelenţei Sale Mons. Cyril Vasil’, Secretarul Congregaţiei pentru Bisericile Orientale. Mons. Vasil’ şi-a exprimat satisfacţia pentru această ocazie care i-a permis dicasterului Vaticanului o primă întâlnire concretă cu existenţa unei realităţi dinamice a unei prezenţe ecleziastice atât de particulare, care contribuie la o şi mai bună cunoaştere a catolicităţii Bisericii aici în Italia, pantru ca să-i fie cunoscută frumuseţea în bogăţia diversităţii sale. “Din punct de vedere sociologic şi demografic – mai afirma mons. Vasil’ – nu se face diferenţă între emigranţii de diverse etnii şi de diferite naţiuni; există însă o mare diferenţă din punct de vedere teologic şi eccleziologic. În timp ce pentru ceilalţi emigranţi se vorbeşte să fie cât mai rapid integraţi în ţesutul Bisericii locale, pentru emigranţii care aparţin Bisericilor Catolice Orientale, scopul este cu siguranţă acela de a-i sprijini pentru a se putea integra din punct de vedere lingvistic, cultural şi social, dar totodată este nevoie să le fie asigurată posibilitatea menţinerii propriei tradiţii liturgice şi o vizibilitate eccleziastică proprie. Glumind, s-ar putea spune că episcopilor latini, care în prezent se ocupă de catolicii orientali cu mărinimie şi generozitate, li se cere se le ofere acel sprijin care, într-o zi, să le poată permite “să iasă” de sub gija lor, în scopul realizării unei structuri ecleziastice proprii şi independente”.
Mons. Ioan Al. Pop, coordonatorul naţional al românilor uniţi din Italia descrie astfel situaţia generală a prezenţei acestor credincioşi în peninsulă: “În acest moment avem 38 de comunităţi române unite, răspândite cu precădere în Lombardia, Triveneto, Emilia Romagna şi Toscana, pe lângă cele două parohii de la Roma, una istorică, înfiinţată deja în anul 1914. Celelalte sunt recente, prima noastră comunitate s-a format la Imola în anul 2002, Udine tot în 2002, apoi la Bologna şi aşa mai departe toate celelalte. Preoţii slujitori la parohii sunt 36. Prezenţa lor aproape de credincioşi este importantă. În plus, datorită caracteristicilor tipice ritului bizantin şi ale limbii, parohiile devin o oază în care se pot găsi soluţii şi sprijin care vin în întâmpinarea problemelor sociale. Odată cu fenomenul migraţiilor, bisericile noastre orientale care au ieşit din perioada persecuţiilor cauzate de comunism, au în plus posibilitatea de a se face cunoscute, de a-şi arăta trăirea lor, istoria lor: este o bogăţie, atât pentru noi care intrăm în legătura cu fraţii latini, cât şi pentru parohiile italiene care cunosc o altă faţă a aceleiaşi credinţe catolice. În toate parohiile noastre există deja cea de-a doua generaţie. Copiii şi tinerii noştri s-au născut în Italia: la 50.000 de credincioşi, avem deja 15% dintre ei nascuţi în Italia; acest lucru ne face să prevedem pentru Italia o prezenţă stabilă a comunităţilor noastre care, fiind şi rămânând orientale, vor avea nevoie de o îngrijire particulară”.
La întâlnire s-a discutat cu multă deschidere şi sinceritate şi referitor la dificultăţile integrării în ţesutul Bisericii italiene. O dificultate, îndeosebi de natură practică, este prezenţa numeroasă a preoţilor cu familie şi numeroşi copii. “Este evident – afirma mons. Andrea Caniato, directorul Centrulul Migrantes din Emilia Romagna – că reflecţia asupra acestui aspect evoluează odată cu experienţa însăşi şi că la început era de neînchipuit să fi putut prevedea dezvoltarea pe care am văzut-o mai apoi. Cu siguranţă o problemă o constituie disponibilitatea mobilităţii preoţilor însăşi, mai ales reîntoarcerea lor în ţara de origine, după ce fiii lor s-au născut şi au crescut în Italia; astfel de probleme nu pot desigur să-şi găsească cauzele în lipsa spiritului misionar sau adisponibilităţii în slujire”.
În cadrul Bisericilor Orientale - spune E. Sa Arhiepiscop Vasil’ – s-a păstrat [n.tr. neîntreruptă] tradiţia de a primi la hirotonirea întru preoţie a bărbaţilor căsătoriţi. Această practică nu este numai o caracteristică cumva folcloristică sau oarecumva tolerată, ci este o experienţă a Bisericii care trăieşte în simbioza diferitelor tradiţii, nu numai liturgice, ci disciplinare şi bisericeşti. În genaral, pot să spun că episcopii italieni sunt generoşi nu numai cu parohiile române unite, ci şi cu celelalte comunităţi orientale prezente în teritoriu. Această prezenţă încă reprezintă, din anumite puncte de vedere, o noutate: calea de parcurs este încă anevoioasă, cu necesitatea de a înţelege exigenţele specifice şi particularităţile acestei comunităţi şi a reprezentanţilor săi”.
În afară de comunităţile orientale organizate în cadrul diecezelor latine, deseori familiile emigranţior orientali au ca punct de referinţă parohiile latine diecezane, dând viaţă unor situaţii inedite care scot în evidenţă nevoia de a învăţa să le cunoaştem şi să le gestionăm. “Mi s-a întâmplat, de exemplu, - continuă surâzând trist mons. Vasil’ – să fiu invitat să celebrez Mirungerea într-o parohie latină şi mi-a fost prezentată o fetiţă ucraineană, nascută şi botezată conform tradiţiei orientale bizantine. După cum se ştie deja, în ritul bizantin oriental Taina Sf. Mirungeri se administrează împreună cu Botezul şi în cazul nou-născuţilor. Când am explicat acest aspect, preotul mi-a zis că un pic de ulei nu face rău nimănui! Acest lucru m-a neliniştit atunci, mai ales cu privire la percepţia existentă vis-a-vis de această Taină , care ne introduce pe deplin în viaţa creştină, prin intermediul darului Spiritului Sfânt şi nu trebuie luat cu nepăsare.
Ca eroare, hai să zicem, dar dacă ar fi să devină un simbol al neînţelegerii unei diferite tradiţii teologice şi liturgice a altor biserici, nu ar fi ceva simpatic. Această întâlnire care există datorită emigraţiei, poate să fie şi pentru comunităţiile latine o ocazie de întrevedere concretă şi de îmbogăţire reciprocă, chiar şi pentru tinerii care formează grupurile de catehism”.
Mons. Ioan Pop trasează la sfârşit un bilanţ bun şi frăţesc în raport cu diecezele din Italia. „Ne lipseşte – afirmă – un episcop de ritul nostru, însă contăm mult pe paternitatea episcopilor latini cărora suntem încredinţaţi în acest moment. Ca şi Coordonator naţional, sarcina mea este aceea de a menţine relaţiile cu Conferinţa Episcopală Italiană (CEI), cu fiecare episcop în parte şi cu birourile lor diecezane, dar şi cu Sinodul episcopilor români. De-a lungu anilor au existat dificultăţi, însă astăzi pot să spun că ne cunoaştem mai bine unii cu alţii şi că, văzând demersul instituţiilor noastre, pot să mă arăt mulţumit de existenţa unei evoluţii”.
Traducere din italiană: pr. Ioan Marginean-Cociş
Mons. Andrea Caniato

 

Evenimente foto legate de această ştire

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.