Ştiri

Dis de dimineaţă alături de părintele Vasile Barbolovici, credincioşii parohiei Sfântul Rocco au pornit în pelerinaj la Milano spre a se ruga împreună cu toate celelalte parohii greco-catolice romaneti din Italia la mormântul Sfântului Ambrozie şi a-i mulţumii lui Dumnezeu pentru cei 100 de ani de la unirea cea mare a României.

În Milano am fost întâmpinaţi de o doamnă ghid care apoi, timp de mai multe ore ne-a prezentat locurile cele mai importante din această a patra capitală, "morală" a Italiei. Teatrul Scala, galeria comercială veche, piaţa centrală, Domul, castelul de apărare şi Bazilica Sfântul Ambrozie au fost punctele cheie care ne-au făcut să ne simţim cu adevărat binecuvântaţi şi privilegiaţi de posibilitatea acestei călătorii culturale în Milano.

Ajunşi la ora Sfintei Liturghii arhieresti, credincioşii parohiei s-au bucurat să îi revadă în bazilica pe ceilalţi fraţi şi surori întru Hristos Domnul şi alături de ei, având ca şi îndreptatori întru Spiritul Sfânt pe slujitorii altarului, să îl slăvească pe Dumnezeu.

Cuvântul de deschidere a celebrării, adresat de către ÎPS Arhiepiscop de Milano, Mario Delpini, prezenţa PS Virgil Bercea, episcopul atât de drag comunităţii noastre, părintele nostru, al românilor din diaspora europeană, numărul mare al preoţilor veniţi din toate parohiile româneşti greco catolice din Italia, cântărea extraordinară a seminaristilor de la Pio Romeno au făcut ca de la început Sfânta Liturghie să fie cu adevărat balsam pentru inimile noastre şi înălţare la Stăpânul sufletelor tuturor, Hristos Domnul.

Făgăduinţă nemincionoasa a iubirii lui Dumnezeu, credincios jurământului său cu Avraam, despre care ne-a vorbit Apostolul, exemplul Sfântului Ioan al Scării ascetice spre Răi în a cărui Duminică ne-am aflat, Evanghelia credinţei întărite de Domnul Isus despre care atât de frumos ne-a predicat Preasfinţitul au pregătit fiinţă noastră pentru jertfă euharistică atât de minunat săvârşită prin mijlocirea unui sobor atât de mare deslujitori aşezaţi în jurul unui altar sfinţit de martiriul lui Ghervasie şi Protasie şi de misiunea unică a marelui Ambrozie. Doar cei ce au participat pot să spună cât de adânc şi de înnoitor este săîngenunchezi alături de atâţi oameni dragi înaintea lui Hristos care se pogoară prin Spiritul Tatălui şi devine pentru noi mâncare şi băutură, Pâinea Vieţii şi Potirul Mântuirii.

Împărtăşindu-ne cu Trupul şi Sângele Domnului, primind binecuvântarea solemnă a episcopului nostru putem plini de bucurie şi har să ne întoarcem la casele noastre cu mai mult curaj cu puterea speranţei nepieritoare.

După Sfânta Liturghie am sărbătorit cu celelalte parohii nu doar sărbătoarea pelerinajului nostru ci şi cinstirea părintelui care a organizat această frumoasă zi, Robert Popa, care a primit din mâna Sincelului şi a Episcopului său, brâul roşu al cinstirii bisericeşti. Am mâncat, am închinat câte un pahar de vin şi voie bună şi am făgăduit cu toţii să ne întoarcem împreună la un nou pelerinaj, în anul ce vine, acolo unde Domnul ne va chema prin slujitorii săi.

Pe drumul spre casă am putut fiecare să medităm la darurile primite, având în minte şi mesajul înălţător al ambasadorului României în Italia, fiul bisericii noastre, care ne-a amintit de marii noştri înaintaşi şi de temelia credinţei noastre care a biruit temniţele întunericului şi rodeşte iarăşi şi iarăşi viaţă, şi viaţă din belşug.