Română | Italiano
AcasăŞtiri20139 Aprilie: Prezentarea cărţii „Lanţuri şi teroare” la Vicenza
Arhivă foto
Anul: 2020 » Eveniment: Hirotonire de preoţi în catedrala din Oradea » Titlu: 11692.jpg

Anul: 2020

Eveniment: Hirotonire de preoţi în catedrala din Oradea

Titlu: 11692.jpg

Ştiri

Prezentarea cărţii „Lanţuri şi teroare” la Vicenza

Prezentarea cărţii „Lanţuri şi teroare” la Vicenza

Vineri 12 aprilie 2013 la orele 20.30, în Biserica "Araceli Vecchia" - locul religios de întâlnire al Comunităţii româneşti - se va organiza prezentarea cărţii "Catene e terrore" de Ioan Ploscaru, episcop greco-catolic român.
Volumul, îngrijit de Marco Dalla Torre, apărut aproximativ acum o lună la editura Dehoniane EDB din Bologna, a fost tradus de Maria Ghergu şi de prof. Giuseppe Munarini, care a îmbogăţit textul cu note referitoare la personaje, evenimente istorice şi toponimice româneşti ce vin în ajutorul cititorului de limbă italiană.
Preasfinţitul Ploscaru a plătit fidelitatea sa faţă de Biserica Romei cu o lungă perioadă de detenţie în temniţele româneşti comuniste, fără a-şi pierde iubirea faţă de Dumnezeu, pentru Biserica catolică şi pentru enoriaşi.
La prezentarea cărţii va fi în mijlocul nostru succesorul Arhiepiscopului Ioan Ploscaru, P.S. Alexandru Mesian, actualul episcop al Eparhiei greco-catolice de Lugoj din România.
Autorul cărţii. Arhiepiscopul Ioan Ploscaru, a fost hirotnit preot greco-catolic în anul 1933 şi consacrat episcop în anul 1948. A studiat la Institutul Pedagogic Universitar din Cluj-Napoca, perfecţionându-şi studiile teologice la Strasburg, în Franţa. Ne-a lăsat numeroase scrieri cu caracter didactic, memorialistic şi o înălţătoare literatura spirituală.
Arestat în anul 1949, închis pentru cincisprezece ani în închisorile din România, apoi mereu urmărit şi supravegheat de către seviciile de securitate până în anul 1989, Arhiepiscopul greco-catolic Ioan Ploscaru, a plătit refuzul de a trece la Biserica ortodoxă prin acuzaţia de “trădare a patriei” şi “spionaj”. Erau timpurile sfârşitului celul de-al II-lea război mondial şi România “eliberată” de către sovietici intra, prin guvernul Petru Groza, într-o perioadă întunecată şi de mari suferinţe. Statul ateu-comunist în ţările din Estul europei s-a împosesat de libertatea acestor popoare. Tocmai: în numele poporului ”au distrus libertatea popoarelor”, distrugându-le conştiinţa. Distrugând libertaea au reuşit să introducă, în cadrul acestor societăţi comuniste, frica, teroarea şi ura reuşind astfel să domine pe fiecare persoană.
În închisorile comuniste şi în coloniile de muncă silnică erau persecutate şi exterminate persoane de diferite confesiuni, unele pe motive strict politice, altele – precum episcopii şi credincioşii greco-catolici, declaraţii în afara legii în 1948 – din cauza crezului lor şi a apartenenţei la Biserica catolică.
Astfel, în perioada 1948-1989, Biserica Română Unită cu Roma a fost constrânsă să coboare în catacombe, episcopii săi şi nu puţini credincioşi, mai ales cei mai activi în viaţa Bisericii, au fost întemniţaţi şi ucişi, drept consecinţă le-au fost confiscate lăcaşurile de cult şi proprietăţile bisericilor. Dintre cei doisprezece episcopi, niciunul nu l-a trădat pe Dumnezeu Domnul şi credinţa catolică. Toţi au suferit detenţia pentru o lungă perioadă de timp: şapte episcopi dintre cei doisprezece au murit la închisoare, peste 350 de preoţi, foarte mulţi enoriaşi au murit în aceleaşi condiţii. Nu se cunosc nicidecum mormintele tuturor. Aceşti sfinţi martiri români ai secolului al XX - lea mureau în lagărele comuniste de foame, de sete, de chinuri, de frig şi ger. N-au primit nicio asistenţa medicală. Torturatorii acestora îi loveau şi mai ales le smulgeau barba, cu toţii s-au sacrificat din iubire pentru Hristos şi pentru Biserica Sa.
Aceste pagini lucide şi dureroase, departe de de orice fel de resentiment şi caracterizate de onestitatea unui om care a decis cu seninătate să nu ajungă la niciun pact cu propria conştiinţă, au fost compuse în prima jumătate a anilor cincizeci şi în primii ani după 1990 ajungând să vadă lumina tiparului în 1993. Cartea a fost tradusă anul acesta pentru prima dată în limba italiană, paginile şi conţinutul acesteia oferind în acelaşi timp jurnalul unei suferinţe personale, mărturia unei Biserici constrânse să intre în clandestinitate şi, cu tristeţe confirmăm faptul că din cauza specificităţii ei, aceasta Biserică continuă şi în prezent să fie obstaculată atât în România cât şi în multe ţări din Occident.
Traducere in lb. română de pr. Ioan Marginean Cocis
P. Raimondo Salanschi

Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest  formular.