Ştiri

Sfântul Părinte, Papa Francisc a deschis în inima Bisericii noastre, în Catedrala Sfântului Petru de la Roma Poarta Sfântă, spre a arăta lumii întregi iubirea vindecătoare a lui Dumnezeu. Patriarhul Francisc şi Episcopul nostru Virgil au deschis şi ei porţile sfinte ale catedralelor diocezane spre a ne chema pe fiecare dintre noi să începem acel pelerinaj interior spre a-l descoperi înlăuntrul inimii pe Cel care de la Botezul nostru domneşte întru noi, pe Isus Hristos Domnul. Preasfinţitul Virgil a rostit la Oradea în faţa porţilor încuiate, Cuvântul lui Dumnezeu, luat din Psalmi lui David, zicând ca la Utrenia Luminată a Biruinţei Învierii lui Hristos, “Deschideţi, boieri mari, porţile voastre, şi voi, porţi veşnice, ridicaţi-vă, ca să intre Împăratul măririi.”

Să deschidem larg porţile inimilor noastre, aşa cum ne îndemna la începutul pontificatului său, Sfântul Ioan Paul al II-lea, să deschidem aceste porţi zăvorâte de păcate, necredinţă, teamă, indiferenţă pentru a intra Împăratul adevăratei Măriri, Domnul Isus, Care ne iubeste desâvârşit, care este mângâierea şi odihna sufletelor noastre.

În iconografia bizantină porţile încuiate reprezintă iadul, moartea, acea refuzare a lui Dumnezeu, acea înstrăinare deplină născută din păcat. Hristos Înviat zdrobeşte aceste porţi, le deschide şi prin Crucea sa deschide Raiul făcând din cele ce mai nainte erau lacăte ale disperării, drumuri spre Cer. Domnul Isus a luat asupra Sa pe Golgota toate problemele noastre, tot iadul nostru, toate păcatele, căderile şi neputinţele noastre şi prin ascultarea deplină de Tatăl, ne-a făcut fii ai lui Dumnezeu în Spiritul Sfânt.

Intrând pe aceste porţi deschise de Episcopii noştri noi mărturisim, trăim, exprimăm, ne unim tainic cu toate aceste adânci daruri ale lui Isus. Păşind printr-o Poartă Sfântă noi arătăm că dorim să fim oameni noi, oamnei transformaţi de Învierea lui Hristos, creştini părtunşi de această iubire iertătoare, terapeutică a lui Dumnezeu, pe care o numim, MILOSTIVIRE. Milostivirea lui Dumnezeu face din iad rai şi din păcătoţi sfinţi, ea este forţa pe care am primit-o în scăldătoarea Botezului, Harul Morţii şi Învierii lui Hristos. Când ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Domnului Isus noi ne hrănim cu MILOSTIVIREA lui Dumnezeu, noi lăsăm ca Isus să pătrundă toată fiinţa noastră, să ne prefacă întru dragostea Sa precum Duhul Sfânt preface pâinea şi vinul în Liturghie. MILOSTIVIREA face din oameni ca şi noi, fraţi ai lui Hristos, fii ai Tatălui Ceresc, persoane gata să trăiască sub inspiraţia iubitoare a Spiritului Sfânt.

Să o luăm pe Maica Domnului, pe cea numită de Papa Francisc, Mamă a Milostivirii, ca şi învăţătoare a noastră pe calea cunoaşterii iubirii iertătoare a lui Dumnezeu. Dimpreună cu ea să îi luăm ca şi ghizi în acest an şi pe sfinţi, mai cu seamă pe doi mari propovăduitori ai MILOSTIVIRII din vremurile noastre, pe Sfânta Faustina Kovalska (cea atât de dragă Sf. Pp. Ioan Paul al II-lea) şi pe Sfântul Siluan Athonitul (cel atât de citat în interviuri şi convorbiri de Papa Francisc). Meditarea Cuvântului, asemenea Mariei care păstra toate comorile biblice în inima ei, şi citirea în rugăciune a scrierilor sfinţilor ne vor ajuta cu siguranţă să gustăm limpezimea tainei lui Hristos – Pâinea Vieţii.

“Tu eşti robul Meu, pe tine te-am ales şi nu te-am lepădat; Nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu îţi dau tărie şi te ocrotesc şi dreapta Mea cea tare te va sprijini.” (Is. 41,9-10)

„Iisus m-a oprit spunând: [...] Acum, pune-ţi capul pe pieptul Meu, pe inima Mea şi ia putere şi vigoare pentru toate suferinţele tale, căci în altă parte nu vei găsi nici uşurare, nici ajutor, nici mângâiere. Să ştii că vei avea mult, mult de suferit, dar asta să nu te sperie. Eu sunt cu tine.” (Sf. Faustina, Mic Jurnal, n.36)

“Domnul este milostiv, o ştie sufletul meu, dar a o înfăţişa este cu neputinţă. El este blând şi smerit foarte, iar când sufletul îl vede, atungi în întregime se preschimbă în dragoste de Dumnezeu şi de aproapele, şi el însuşi se face blând şi smerit [...]” (Sf. Siluan, I)