Ştiri

Liturghie bizantină în măreaţă bazilică latină, arhiereu greco-catolic slujind dumnezeieşte prin cuvintele Marelui Vasile, Duminica Sfântului Ioan Scărarul, urcuş spre Înviere... şi făcând loc acestora toate... Sfântul Anton bine primitor în casa sa. Iată în câteva cuvinte cum am putea descrie pelerinajul românilor la Sfântul Anton, din acest an festiv, al X-lea de pelerinaj şi întâiul an al Milostivirii lui Dumnezeu.

De ce vin românii greco-catolici, romano-catolici, ortodocşi şi chiar cei “mai puţin credincioşi” la Sfântul Anton? De ce există acest cult puternic pentru Făcătorul de minuni din Padova? Pentru că Sfântul ne dăruieşte har şi mângâiere, ne ajută realmente în problemele noastre de zi cu zi, mici sau mari, pentru că atunci când plângem pe lespedea mormântului său ori în faţa icoanei sale, lacrimile noastre nu rămân neascultate. Sfântul Anton este un sfânt al milostivirii neîncetate, un sfânt care nu s-a oprit cu facerea de bine la finalul vieţii sale pământeşti, ci continuă dăruirea şi astăzi la fel de mult, dacă nu chiar mult mai mult, arătând oricărui om că Dumnezeu este viu şi ne iubeşte cu adevărat.

Postul şi rugăciunea propovăduite în Evanghelia Duminicii a IV-a din Postul Mare au fost armele prin care Cuviosul Anton de Padova asemenea înaintaşului său întru nevoinţă, Sfântul Ioan Scărarul, a reuşit să se apropie de Hristos şi astfel prin puterea Domnului mort şi înviat, să biruiască patimile şi ispitele diavolului, împlinind astfel chemarea pe care Domnul Iisus a facut-o ucenicilor săi. ( “Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decît numai cu rugăciune si cu post.” Marcu 9, 28-29)

Sfântul Ioan Scărarul pe care tinerii teologi ai Colegiului Românesc – Pio Romeno - de la Roma, l-au prăznuit în Liturghia de la Padova prin troparele rânduite de Biserică, spunea foarte simplu şi clar, “Rugăciunea ţine lumea.” “Cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea” Sfântul Ioan Scărarul şi Sfântul Anton de Padova pomeniţi de zecile de credincioşi adunaţi în Bazilica din Padova, au reuşit în viaţa lor să adune comorile veşniciei spre a putea mai apoi să le reverse peste noi cei ce îi chemăm în ajutor. Ei “vindecă pe cei bolnavi şi tămăduiesc sufletele celor ce aleargă la ei cu credinţă”.

Pelerinajul nostru la Padova este o sărbătoare a bucuriei, a biruinţei Domnului Hristos care prin sfinţii săi lucrează vindecarea adâncă a inimii noastre. Prin pelerinaj, prin mărturisirea păcatelor, prin Sfânta Liturghie arhierească şi prin părtăşia frăţească din vremea agapei, fiecare dintre noi cei ce am participat la sărbătoarea comunităţilor româneşti greco-catolice din Italia, am putut pleca la casele noastre înnoiţi, mai plini de speranţă şi curaj pentru a putea merge mai departe.