Anul: 2020
Eveniment: Ziua IEI în Parohia Greco- Catolică Sfinţi Trei Ierarhi din Roma Nord
Titlu: 11659.jpg
Arhivă foto
|
ŞtiriPastorala PF Sale card. Lucian Mureşan la Sărbătoarea Naşterii Domnului† Cardinal Lucian prin harul şi mila Bunului Dumnezeu, Arhiepiscop şi Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia şi Făgăraş, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, în deplină comuniune de credinţă cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei Onoratului cler împreună slujitor, cuvioşilor călugări şi călugăriţe, iubiţilor credincioşi greco-catolici şi tuturor creştinilor iubitori de Dumnezeu Iubiţi fii sufleteşti, De Sărbătoarea Naşterii Domnului, frumuseţea Evangheliei atinge inimile noastre într-un fel cu totul aparte. Dumnezeu Cel Mare şi Puternic se face Prunc slab şi neputincios, pentru ca noi să îndrăznim să Îl iubim; prunc fiind, vine să se încredinţeze în mâinile noastre. Luând asupra Sa natura umană, Dumnezeu ne îmbracă din nou cu natura divină, aducând mântuire şi eliberare pentru întreaga omenire. “Quod non est assumptum, non est sanatum” ne spune Sf. Grigore de Nazianz. Toate au fost asumate, toate iertate, toate însănătoşite prin Întruparea Logosului Divin. Dumnezeu s-a făcut om cu adevărat, întru toate asemenea nouă, în afară de păcat. Păcatul strămoşesc nu l-a moştenit, fiindcă Întruparea „s-a făcut” de la Spiritul Sfânt şi din Maria, Fecioara Preacurată, cea plină de har. De aceea, firea noastră omenească, înnoită prin Întruparea Fiului, este chemată după exemplul Maicii Sfinte la o nouă Creaţie, la un nou început. Păcatul nu este nimic altceva decât răzvrătirea noastră la a fi asemenea cu Dumnezeu, tocmai când, paradoxal, ne doream mai mult ca oricând acest lucru în mod greşit, ascultând şuieratul şarpelui din Grădina Raiului. Făcându-se asemenea nouă, Mântuitorul ne arată în schimb adevărata cale, revelându-ne iubirea şi îndurarea lui Dumnezeu: „Căci aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16). Parcurgând istoria poporului lui Israel, putem contempla o cale lungă prin care Dumnezeu se face cunoscut, se descoperă încetul cu încetul, se face prezent în mijlocul oamenilor, prin cuvinte şi fapte concrete: trimite mijlocitori, precum Moise, Profeţii si Judecătorii, care comunică poporului voinţa Sa şi amintesc mereu cât este de exigent Legământul încheiat între popor şi Dumnezeu. Împlinirea acestor făgăduinţe o contemplăm la Sfânta Întrupare a Cuvântului. Acum Revelaţia ajunge la plinătate. În Isus din Nazaret, icoană a Tatălui, Creatorul coboară în chip real în mijlocul poporului Său, vine să cerceteze omenirea într-un mod care depăşeşte orice aşteptare: „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (In 1,18). Iubiţi fraţi în Cristos, Crăciunul ne aduce aminte de un Prunc înfăşat şi culcat în iesle, mic şi neajutorat, născut într-o lume mare şi întunecoasă precum peştera din icoane. Lângă El stă o Maică ce contemplă, luminată de o nespusă bucurie. În numele întregii omeniri Ea a oferit neprihănit lăcaş Împăratului Cerurilor. Stă de asemenea Iosif, visător ca înaintemergătorul său din Egiptul de altădată, ce lasă ca visele şi îngerii să-i învingă dubiile din suflet. Stăm şi noi, împreună cu ei, cântând: „Pe Fiul în al Său nume, Tatăl L-a trimis în lume…” şi ne bucurăm împreună cu îngerii, păstorii şi magii, pentru că acest Prunc plăpând din staul, Dumnezeul Cerurilor fiind, a vrut să vină la noi. Nu putem pătrunde pe deplin taina aceasta, putem doar contempla. Profetul Isaia ne spune: „Gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul. Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre” (Isaia 55, 8-9). Aici stă de fapt minunea cea mare: acum, de Crăciun, Creatorul coboară din Cer, ia asupra Sa firea omenească şi căile noastre se întâlnesc. Timpul şi spaţiul sunt covârşite de prezenţa Dumnezeului Puterilor Cereşti, Om printre oameni. Nu mai există clipă sau loc în care El să nu fie prezent, iar prezenţa Lui face spaţiu bucuriei, alungând teama: „Nu vă temeţi, căci iată vă binevestesc vouă bucurie mare care va fi pentru tot poporul, că vi S-a născut astăzi Mântuitorul, Care este Cristos Domnul” (Luca 2, 10 – 11). Din păcate, cu ocazia Praznicului Naşterii Mântuitorului, nu ne amintim doar de lucruri frumoase. Ne amintim şi de faptul că pentru Isus, Maria şi Iosif, uşile locuitorilor din Betleem sunt încuiate. În mod inevitabil apare întrebarea: cum ar sta oare lucrurile dacă Sfânta Familie ar căuta lăcaş, bătând la uşa casei noastre, astăzi în anul 2016? Ce se întâmplă atunci când bate Isus la uşile societăţilor noastre, ce se întâmplă atunci când bate la uşa Europei şi a lumii de astăzi? „La ai săi a venit şi ai săi nu L-au primit” (In 1,11). Are oare astăzi Dumnezeu un loc în viaţa şi în gândirea noastră, într-o lume „inteligentă” în care, pentru a fi considerată „serioasă”, gândirea trebuie să excludă „ipoteza Dumnezeu”? Îi contemplăm astăzi pe păstori spunându-şi unul altuia: „Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut” (cf. Lc 2,15). O sfântă curiozitate îi impinge să-L vadă în iesle pe acest Prunc, vestit de îngeri ca Mesia cel mult-aşteptat. De ce nu ne-am lăsa şi noi cuprinşi de curiozitatea de a-L vedea mai de aproape pe Prunc? Dragi credincioşi, Ne descoperim de multe ori atât de plini de noi înşine, încât Dumnezeu nu mai are loc. Atât de plini de urgenţele şi priorităţile noastre moderne, încât cei de lângă noi rămân afară. Crăciunul vine să ne provoace tocmai în modul nostru de a vedea lumea şi pe noi înşine. Naşterea Domnului ne cere să ne convertim simţirile, dar şi inteligenţa, voinţa şi raţiunea, până la a reevalua raportul nostru cu realitatea. Privind la Pruncul plăpând din ieslea Betleemului, suntem chemaţi să descoperim că El este prezent şi viu în lumea în care trăim, şi să începem, poate pentru prima dată, să-I percepem prezenta la uşa vieţii noastre. Să îl rugăm de aceea pe Domnul pentru ca sfânta curiozitate şi intima bucurie a păstorilor să ne atingă şi pe noi în ziua de Crăciun. Să mergem şi noi, în spirit, grăbiţi, la Betleem! Ca să-L putem găsi şi vedea pe Pruncul cel culcat în iesle, pe urmele magilor şi a păstorilor, va trebui să ne plecăm nu doar genunchii, ci şi inimile, exclamând: „Taină străină văd şi preamărită: cer fiind peştera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel neîncăput, Cristos Dumnezeu, pe Care lăudându-L Îl preamărim!”. Dimpreună cu Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore, Preasfinţia Sa Claudiu, Vă dorim din inimă sărbători sfinte şi binecuvântate, care să Vă apropie şi mai mult de Isus, Cel care vine. Cu arhiereşti binecuvântări, † Cardinal Lucian Arhiepiscop şi Mitropolit Arhiepiscop Major + PF card. Lucian Mureşan
Pentru a trimite o ştire, vă rugăm să folosiţi acest formular. |
Parohii
|